Negociezi cu copiii? Când e de bine şi când nu

Scenarii de negociere

Scenariul 1: Fiica ta adolescenta iti spune ca va aduce pe cineva in vizita, iar tu nu esti de acord cu asta. „Pai nu mi-ai spus tu ca ar trebui sa fac si altceva decat sa stau degeaba toata ziua in casa!”. Lovitura sub centura! „Da, dar nu e cea mai potrivita zi sa aduci pe cineva in vizita. Sunt obosit(a) si am ceva de facut foarte important pentru maine la birou! Plus ca nu ai curatenie in camera”. „Aha, deci raspunsul tau depinde de cat de obosita esti. Eu nu am voie sa socializez cand tu esti obosit(a)? Si daca imi fac curatenie in camera, pot sa-mi invit prietenii?”. Pentru ca nu mai vrei sa fii in defensiva, renunti: „De ce trebuie sa fii atat de certareata tot timpul? Bine, fie, dar fa-ti curatenie in camera!”.

Scenariul 2: Negociezi „alocatia” pe saptamana cu copilul tau. „O sa ai 10 lei pe saptamana daca iti tii camera curata si dai cu aspiratorul in sufragerie in fiecare sambata”. Apoi el vine si completeaza: „Imi dai 15, daca duc si gunoiul?!”.

Daca primul scenariu nu este negociere, ci mai mult o invartire in jurul cozii in care de cele mai multe ori parintele cedeaza, cel de-al doilea scenariu este un exemplu de negociere pura. Copilul ofera ceva in plus pentru a primi ceva in plus, spre deoesbire de primul caz, in care copilul nu ofera nimic, ci apasa doar pe butonele sensibile ale parintelui.

Alte articole