În anul 1929, în luna februarie, din cauza gerului și a viscolului, timp de câteva săptămâni, școlile au fost închise. De asemenea, alegerile parlamentare au fost amânate și nu s-au mai făcut recrutări. Din cauza zăpezii şi a viscolului s-au amânat alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor şi Senat.
Atunci, la Buzău, toți cei 14 membri ai unei familii au fost găsiți înghețați în casă, iar la Câmpina a murit de frig, în aceeaşi lună, o întreagă şatră de ţigani pe care iarna îi prinsese în corturi.
O iarnă grea a fost și în 1942, când, la Brașov, s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură din România, adică -38,5 grade Celsius.
În 1954 a fost "Marele Viscol", iar pentru a ieși din case, oamenii au săpat tuneluri. În București, vântul a atins viteza de 126 kilometri pe oră și numai, în 3 februarie, în Capitală au căzut ninsori de 115 l/mp de zăpadă. În toată zona de sud-est a României s-au format nămeţi de cinci metri.
Mulţi bucureşteni au rămas blocaţi în case, iar după ziua de 3 februarie, partidul le-a amintit românilor că erau "datori să participe la lucrările de deszăpezire şi de aprovizionare cu alimente a populaţiei". Tancurile armatei au fost scoase şi ele pe străzi, iar în Bucureşti au fost aduse maşini speciale de deszăpezire "made in URSS". Coşmarul a durat câteva săptămâni, pentru că după ninsoare a venit un ger năpraznic. După ce viscolul a trecut, sub troiene au fost găsite maşini strivite de tancurile care lucraseră la deszăpezire.
O iarnă teribilă a fost și în 1967-1968. A început să ningă în noaptea de Revelion a anului 1966 şi ninsorile au continuat câteva zile. Zăpada a ajuns la trei metri şi oamenii au ieşit din case făcând tuneluri pe sub zăpadă. Tramvaiele au rămas blocate între nămeţi şi, abia după ce populaţia s-a mobilizat şi a ieşit la deszăpezire, au fost repornite maşinile.
Troiene ajungând la doi-trei metri înălțime pe străduțele din oraș și geruri aspre, cu temperaturi de până la minus 30 de grade Celsius, din cauza cărora zăpada scârțâia sub bocanci, iar pe ferestre și garduri se formau „flori de gheață", asta își amintesc bunicii noștri, când vine vorba despre iernile de altădată din Brașov. În 1923 nămeţii au fost uriaşi. Stratul de zăpadă era de trei metri, braşovenii îşi tăiaseră tunele prin troiene. Numai armata a reuşit să scoată zăpada din centrul Braşovului. Cei mai fericiţi erau copiii care ieşeau cu săniile de lemn pe derdeluşurile formate pe toate străzile. Iarna pe vremea lui Sextil Puşcariu dura patru luni.
Citeşte şi Amenzi URIAŞE aplicate în Bucureşti pentru neîndepărtarea zăpezii şi ţurţurilor
facebook
twitter
