Fluxul de plasmă – un gaz superfierbinte cu sarcină electrică – din Soare este mult mai complex decât ar fi crezut oamenii de ştiinţă. De asemenea, conform concluziilor, acest flux nu ajunge decât până la jumătatea adâncimii prevăzute iniţial – adică până la aproximativ 100.000 de kilometri adâncime, sub suprafaţa solară, scrie Agerpres.

„Teoriile noastre anterioare despre ciclul solar nu erau pe de-a-ntregul corecte… şi s-ar putea să fie nevoie să le modificăm”, a comentat coordonatorul acestui studiu, Junwei Zhao, cercetător la Laboratorul de Fizică Experimentală Hansen din cadrul Universităţii Stanford.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

NASA, dar şi alte agenţii spaţiale, urmăresc cu atenţie activitatea solară prin intermediul unor sateliţi precum Solar Dynamics Observatory(SDO), ale cărui observaţii au fost folosite în realizarea acestui studiu. Obiectivul oamenilor de ştiinţă este de a înţelege mai bine steaua care a dat viaţă sistemului nostru solar.

Activitatea magnetică se acumulează din când în când pe Soare, provocând erupţii cunoscute drept ejecţii de masă coronală – erupţii masive de plasmă solară care se propagă prin spaţiu cu viteze de peste 5 milioane de km/h. Dacă aceste erupţii lovesc Pământul, pot afecta sistemele electronice ale sateliţilor dar şi sistemele de la sol.

Noul studiu a folosit instrumentul denumit Helioseismic and Magnetic Imager de la bordul SDO pentru a urmări modul în care valurile de plasmă se propagă prin Soare – la fel cum seismologii analizează undele seismice care se propagă prin scoarţa terestră. În acest scop au fost obţinute imagini radar la interval de 45 de secunde, timp de 2 ani.

Analiza acestor imagini dezvăluie noi detalii despre aşa-numitul flux meridional, un mecanism asemănător unei benzi transportoare care poartă plasma prin interiorul Soarelui. Aceste gaze superfierbinţi se mişcă pe suprafaţa Soarelui de la ecuator spre poli, şi apoi pătrund înapoi spre interiorul solar pentru a se întoarce spre ecuator.

Caracteristicile observate de cercetători în valurile de plasmă le-a permis să înţeleagă dinamica materiei prin interiorul Soarelui.

„Odată ce am înţeles de cât de mult timp are nevoie un anumit val pentru a trece de partea exterioară a Soarelui, am putut determina şi cât de repede se mişcă la interiorul acestuia, şi astfel şi cât de adânc coboară”, a explicat Zhao.

Ţinând cont de faptul că plasma coboară până la adâncimi mai mici decât se credea înainte, gazele fierbinţi se întorc la exteriorul solar mult mai rapid decât s-ar fi aşteptat cercetătorii.

Anul acesta a fost perioada de vârf a ciclului curent de activitate solară ce durează 11 ani. Acesta este cunoscut drept Ciclul Solar 24. Unele modele computerizate au prezis că acest ciclu va avea un moment de vârf foarte intens, însă acesta s-a dovedit a fi cel mai slab moment de vârf din ultimul secol. Calcularea greşită a caracteristicilor fluxului meridional al Soarelui a contribuit la formularea acestor prognoze eronate.

Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei The Astrophysical Journal Letters