Oamenii de ştiinţă ar putea da răspunsul unei noi dileme: cum mirosea Napoleon Bonaparte?

Cercetători din şase ţări s-au implicat în proiectul Odeuropa, care vrea să arate importanţa mirosului din trecutul omenirii şi a primit pentru fonduri europene de 2.8 milioane de euro.

21 nov. 2020, 16:29
Oamenii de ştiinţă ar putea da răspunsul unei noi dileme: cum mirosea Napoleon Bonaparte?

Oamenii de ştiinţă au decis să-şi diversifice căutările istorice şi, pe lângă sătăturile din siturile arheologice, au demarat un proiect care îşi propune un obiectiv pe cât de îndrăzneţ, pe atât de bizar: vor să afle cum mirosea Napoleon.

Multe cărţi şi picturi au ilustrat Bătălia de la Waterloo, însă cercetătorii vor acum să afle cum miroseau Napoleon Bonaparte şi armata sa în timp ce se retrăgeau, potrivit Mediafax. Specialişti din 6 ţări europene se implică în proiectul care a primit fonduri europene de 2.8 milioane de euro.

Oamenii de ştiinţă ştiu care era parfumul preferat al lui Napoleon

„Ştim că Napoleon avea parfumul preferat în acea zi numit aqua mirabilis. A fost folosit în aproape fiecare război de atunci de mulţi soldaţi” spune istoricul olandez Caro Verbeek, unul dintre cercetători.
Proiectul va dura 3 ani. Dorinţa cercetătorilor este ca, în viitor, muzeele să ofere şi o experienţă senzorială celor care le vizitează.

Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor, notează Wikipedia.

În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze.

Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic.

Citeşte şi: Efect neaşteptat asupra oamenilor, după lansarea serialului The Queen’s Gambit. Interesul pentru şah a explodat