Părintele Visarion Alexa atrage atenţia asupra faptului că lipsa recunoştinţei deformează sufletul şi că recunoştinţa înseamnă iubire. Iubirea nu poate exista în lipsa recunoştinţei. Iar dacă nu-L iubim pe Dumnezeu, se va îndepărta de la noi.

Părintele Visarion Alexa, despre importanţa recunoştinţei

Alte Articole

Carmen Harra a făcut totul public despre Florin Piersic: „Nu ...

Fosta soție a lui CRBL, mesaj surprinzător, la câteva săptămâni ...

Secretul lui Carmen Tănase pentru un corp zvelt. Dieta cu care ...

„Cei mai mulți dintre noi venim la biserică doar să cerem ajutor de la Dumnezeu, însă Îl transformăm în om de afaceri, în bancher, în medic, în agent matrimonial. Îl coborâm în toate nevoile noastre omenești, de zi cu zi, nevoi care nu trec în veșnicie: vreau mâncare, vreau soț, vreau copil, vreau casă, vreau mașină, vreau ploaie, vreau vânt etc.

Nu poți minți, nu te poți preface la infinit că iubești un om, dacă nu-l iubești. Mai devreme sau mai târziu el va simți asta şi se va depărta de tine. Un om a găsit pe drum un şarpe aproape înghețat şi, din bunătatea şi mila lui, l-a băgat în sân, iar şarpele revenindu-şi l-a mușcat şi omorât.

Citeste si Părintele Calistrat dezvăluie rugăciunea scurtă, dar foarte puternică pe care e bine să o spui la necaz: „Ai să vezi că lucrurile rele se potolesc de la sine”

Recunoștința este un lucru extrem de prețios. Lipsa acestui sentiment deformează sufletește pe cel ce primește şi nu este recunoscător şi atât de tare poate deforma, până la răzbunare şi ură. E o vorbă tare adevărată care spune aşa: dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău!

Dacă cineva ţi-a făcut un bine cât de mic şi nu-i poți fi recunoscător pentru asta, măcar nu-i face rău. Dacă nu mai poți răbda un om, măcar lasă-l în pace„, recomandă duhovnicul.

Ce este iubirea autentică de Dumnezeu

Părintele atrage atenţia asupra faptului că, uitând să-I mulţumim lui Dumnezeu şi mergând la El doar ca să ne rezolve problemele, Îl transformăm într-un bun al nostru. Duhovnicul spune, totodată, că este mare păcat să cântăreşti iubirea cu măsura profitului, a nevoii. Relaţia formală cu Dumnezeu trebuie transformată într-o relaţie autentică.

„Într-un mod primitiv, superficial, Îl facem pe Dumnezeu un bun al nostru. Nu spun că este o ipostază greșită, însă este una primitivă, este o ipostază în care nu te mai apropii, ca trăire sufletească, de Apostolul Pavel care spune: „Hristos este viața mea!”.

Nu vii spre El pentru că este viața ta, ci doar pentru că ai nevoie de El. Este un sentiment tare scandalos, tare greu de purtat, când iubirea este cântărită cu măsura aceasta a profitului, a nevoii. Fundamentul unei relații ar trebui să fie IUBIREA.

Citeste si Când NU este bine să te închini la icoane în biserică şi cum se pupă corect icoanele. Avertismentul părintelui Ilie Cleopa: „Este mare păcat, îi tulburi pe ceilalţi”

Punând astfel problema, relația cu El nu este fundamentată pe iubire, ci pe un soi de moralitate. Aud adeseori raportarea omului la moralitate: trebuie să fii mai bun, mai răbdător, mai ascultător. Nu e rău, doar că este atât de puțin, este doar primul pas şi cred că, trăind doar moral, încet, încet vei deveni „omul de plastic”… acel om politicos, respectuos, moral, dar care, în realitate, nu ar da doi bani pe celălalt, pe sufletul său. Nu poți minți, nu te poți preface la infinit că iubești un om, dacă nu-l iubești. Mai devreme sau mai târziu el va simți asta şi se va depărta de tine.

Așadar, străduința cea mare este să transformăm relațiile formale în relații autentice. Nu datoria, nu lucrurile formale, nu bunul-simț, ci iubirea să fie temelia unei relații. Dacă iubești un om, atunci el pentru tine devine sens, rost. Îl trăiești, Îl asumi, „te pleci în faţa Lui” cu recunoștință„, explică părintele Visarion Alexa pentru doxologia.ro