Când Richard Norris, un american din Virginia, a fost rănit de arma de foc pe care o ţinea în mână, avea 22 de ani. În urma accidentului el şi-a pierdut nasul, dinţii, maxilarul şi o parte din limbă. Ca prin minune, vederea nu i-a fost afectată, scrie tabloidul britanic The Sun. În schimb, avea dificultăţi la respirat, iar când încerca să vorbească, nu se înţelegea ce vrea să spună.

Citeşte şi Oameni care trăiesc cu chipul altora. Cele mai uluitoare transplanturi de faţă din istorie

Alte Articole

Andreea Bălan și Jador au spus adevărul despre relația lor. ...

UPDATE Alegeri Turcia 2023. Erdogan a fost reales pentru un nou ...

Marcel Ciolacu: „Realegerea președintelui Recep Tayyip ...

Timp de 15 ani, tânărul s-a izolat, s-a ascuns pur şi simplu de lume. Supărat şi dezamăgit, s-a gândit chiar să se sinucidă. În rarele ocazii când ieşea în public, purta o mască de schior ca să nu i se vadă faţa mutilată şi, de cele mai ulte ori, aştepta să se întunece afară când făcea aceste incursiuni în oraş.

„Odată, un bărbat s-a uitat atât de mult la mine în timp ce mergea, încât s-a izbit de un stâlp de iluminat… „, îşi aminteşte Richard.

Arma care i-a dat viaţa peste cap

Era în 1997 când s-a întâmplat nefericitul eveniment. Era acasă, cu mama lui, Sandra, ajunsă acum la vârsta de 62 de ani. Ea observase că o puşcă nu stătea bine în panoplie, iar el a încercat să o îndrepte. Arma era însă încărcată, iar când a pus mâna pe ea, i s-a descărcat în faţă, rănindu-l îngrozitor.

Citeşte şi Când mă uit în oglindă văd doi oameni. Povestea femeii cu primul transplant facial din lume

„Mama era chiar lângă mine. Şi acum am coşmaruri legate de acele momente. Chiar acum două nopţi m-am trezit dintr-un coşmar auzind parcă zgomotul de puşcă descărcându-se şi văzând-o pe mama acoperită cu sânge”, a povestit el tabloidului britanic.

Richars lucra ca mecanic atunci. A fost dus la spital şi pus în comă indusă timp de două săptămâni. Medicii îi dăduseră doar 5% şanse de supravieţuire, iar familia şi prietenii lui fuseseră avertizaţi să se pregătească de tot ce poate fi mai rău.

Cu toate acestea, Richard a reuşit să supravieţuiască şi, după două luni, a fost externat din spital. În anii care au urmat, a suferit 30 de operaţii prin care s-a încercat să i se reconstruiască maxilarul. Dar medicii nu au reuşit, pentru că nu aveau suficiente mijloace chirurgicale performante pentru a-l „reconstrui” pe Richard.

De la sinucigaş, la cobai pentru experimente medicale

A rămas desfigurat, iar când încerca să vorbească, scotea doar nişte sunete ciudate, pentru că, fără o jumătate de limbă, nu putea pronunţa cuvintele. Toate acestea l-au transformat într-o persoană retrasă, însingurată, căreia îi trecea deseori prin minte să se sinucidă. Nu a avut puterea să îşi ia viaţa, dar a preferat să se ofere pe post de cobai, în folosul medicinei.

Citeşte şi Medicii din Târgu Mureş au realizat în premieră naţională un transplant de grefă

În 2011, s-a înscris pe o listă de aşteptare pentru transplant facial, care includea şi implant dentar, o limbă nouă şi o faţă nouă, de la bărbie, până la frunte şi la baza firelor de păr. A aşteptat mai mult de un an până când medicii de la Centrul Medical al Universităţii Maryland au găsit donatorul potrivit pentru Richard. Până atunci, o serie de alte încercări de a găsi donatorul eşuaseră din diferite motive medicale.

Dar, într-o zi, norocul i-a surâs. Era Joshua Aversano, un tânăr soldat din Marina SUA, în vârstă de 21 de ani, care fusese accidentat mortal de un camion, în timp ce traversa o stradă din Maryland. Părinţii băietului nu au ezitat să doneze organele şi faţa fiului lor pentru a salva oameni care aveau nevoie de acestea.

O nouă şansă

În data de 19 martie 2012, o echipă de cinci medici specialişti începea reconstrucţia feţei lui Richard din cea pe care o donaseră părinţii lui Joshua. Operaţia de transplant a durat 36 de ore. În total, 100 de profesionişti au lucrat împreună pentru a-i da lui Richard o nouă faţă.

Richard povesteşte că faţa lui Joshua semăna izbitor cu cea a lui, înainte de accidentul cu puşca. „Când m-am privit prima oară în oglindă, am izbucnit în plâns. Eram din nou eu însămi. Mă vedeam pe mine, nu pe Joshua. Eram aceeaşi persoană, cu acelaşi simţ al umorului sarcastic. Mi se dăduse încă o şansă”,  a mai spus el.

Citeşte şi Un băieţel de 3 ani, primul român care va beneficia de transplant cu celule stem proprii

După ce i-a fost reconstruită faţa, Richard a încercat să îşi alunge vechile spaime. Şi-a luat o puşcă, pentru a-şi învinge temerea de arme de foc. „Ştiam că psihiatrului meu n-o să-i placă asta, dar nu puteam să trăiesc o viaţă întreagă simţind frică ori de câte ori vedeam o armă„, a mărturisit el.

În privinţa transplantului, acesta a decurs surprinzător de bine, cu excepţia unui episod în care organismul său a manifestat o uşoară respingere faţă de o grefă. Dar a reuşit să iasă cu bine, organismul său răspunzând la medicamentele administrate.

„Mi-am petrecut aproape toată viaţa de adult ascunzându-mă de lume. Acum, sper ca într-o zi să îmi găsesc şi eu jumătatea cu care să-mi petrec restul vieţii„, a încheiat el.