Petru Cercel a fost domn al Țării Românești în perioada 29 august 1583 – 16 aprilie 1585. El a fost membru al familiei Drăculeștilor, care i-a succedat la tron pe Basarabi și Dănești.

Astfel, Petru Cercel a ajuns la tron după domnitori precum Vlad Țepeș (ultima domnie în 1476), Neagoe Basarab (ultima domnie în 1521) și tatăl său, Pătrașcu cel Bun (1558 ultimul an de domnie).

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Adela Popescu, dezvăluiri sincere la cea mai adresată întrebare. ...

Elena Gheorghe, mărturisiri dureroase despre experiența femeilor ...

Petru Cercel s-a născut în anul 1556, la București, Țara Românescă și a murit prin decapitare, la vârsta de 34 de ani, în aprilie 1590, în Rodos, Grecia.

Bancnotă Euro Suvenir, dedicată Voievodului Ștefan cel Mare. De unde se poate achiziționa
Numele de „Cercel” i se trage de la accesoriile pe care obișnuia să le poarte domnitorul. De regulă, se afișa cu câte un cercel într-o ureche, după moda curții regale franceze, unde a stat o perioadă.

Domnitorul avea în ureche un cercel de aur în ornamentat cu o perlă de mărimea unui ou de porumbel. Se spune că cercelul i-ar fi fost dăruit chiar de către Regele Franţei, Henric al III-lea.

Viața scurtă și intensă a lui Petru Cercel

Petru Cercel a fost un domnitor care a călătorit foarte mult în afară, la Praga, Viena, Genova, Torino, Roma, Paris și Istanbul. Cu ajutorul francezilor și al turcilor a reușit să ajungă pe tronul Țării Românești.

Petru Cercel, despre care se spune că a fost fratele lui Mihai Viteazul, şi-a petrecut tinereţea în exil, trimis de otomani pe insula Rhodos. După ce a încercat să evadeze a ajuns întemniţat în Siria, la Alep. Abia după ani de exil greu, Petru a reuşit să scape de sub supravegherea otomanilor şi şi-a început demersul de a câştiga tronul românesc, căutând ajutor la occidentali.

Petru Cercel a cerut ajutor și de la Henric al III-lea, regele francez, care era homosexual. Astfel, românul ar fi căpătat și el această etichetă, că ar fi gay, dar nu au existat dovezi care să confirme vreo orientare sexuală diferită de cea normală. Totuși, Cercel s-a lăsat influențat de stilul vestimentar și accesorizarea lui Henric, de la care a primit sprijin pentru a ajunge la tron – Franța și Imperiul Otoman (Turcia), care au făcut front comun împotriva Austriei.

Despre Petru Cercel s-a mai spus că a fost un mare don juan, cuceritor de femei din întreaga Europă, dar acesta este din nou, un alt aspect greu de probat. Totuși, se spune că Petru Cercel a revenit în Țara Românească din Istanbul însoțit cu trei frumuseți musulmane. Pe una dintre ele ar fi păstrat-o drept soție legitimă.

În anul 1583, Petru Cercel a fost instalat ca domnitor al Ţării Româneşti. Boierimea din ţară l-a văzut ca pe un extravagant, cu un aspect şi o abordare complet diferită de cea tradiţională vlahă.

Crescut şi şcolit în ţările occidentale, Petru Cercel a vrut să imprime şi principatului său valori şi obiceiuri din Occident. Încercarea sa a fost privită cu mare suspiciune din partea boierilor. În puţinii ani de domnie a încercat să reorganizeze armata după modelul occidental şi a construit un atelier pentru turnat tunuri din bronz. De asemenea, a vrut să aducă la curtea sa moda vestimentară din Franţa, un alt lucru privit cu ostilitate boieri. În plus, pasionat de literatură şi cultură, Petru Cercel a fost unul dintre puţinii domnitori români cu veleităţi de scriitor.

Documentele istorice în care au fost consemnate mărturiile unor apropiaţi de la curte demonstrează că domnitorul îşi petrecea timpul liber scriind şi citind.

„Întrebat ce face Principele toată ziua, un băiat de la curte răspunde că studiază dintr-o carte de istoriile întregite ale lumii ce i-a fost trimisă în fortăreaţa din Chioar de către părinţii iezuiţi din Cluj pentru petrecerea timpului liber şi că scrie versuri, o oracerare isorie şi se delectează mult cu poezia”, mai consemnează Ştefan Pascu în lucrarea biografică” Petru Cercel şi Ţara Românească.

Unul dintre cronicarii vremii, italianul Fuchsi Lupino Oltadinum îl descrie pe domnitorul român astfel: „Toţi se mirau de aerul şi de înfăţiarea lui cea maiestoasă, de vorbirea lui cea curată în apropate toate limbile europene şi de înalta lui înţelepciune”.

În 1584, Petru Cercel a mutat capitala țării de la București, la Târgoviște. Tot el a reconstruit și amplificat Curtea Domnească din Târgoviște și a ctitorit monumentala Biserică Domnească.

Se spune că pe fondul periperițiilor sale în țări străine, Petru Cercel a învățat 12 limbi străine.

„În Constantinopol, Cercel va fi învăţat carte cu profesori de seamă, iar la Rodos şi-a însuşit pe deplin limba greacă şi turcească. În pribegia lui prin Asia şi Africa îşi va fi îmbogăţit cunoştinţele cu multe alte lucruri şi îşi va fi însuşit limbile orientale.

Ajuns în Transilvania el a învăţat ungureşte, apoi în Polonia, polonă, în Germania, nemţeşte, în Italia, italieneşte, iar în Franţa, franţuzeşte, aşa încât ajunsese a cunoaşte 12 limbi străine”, scrie istoricul Ştefan Pascu, în lucrarea biografică „Petru Cercel şi Ţara Românească”, publicată în 1944.

Moartea lui Petru Cercel. Încă un domnitor român trădat în mod mișelesc

Multe dintre reformele prin care domnitorul a vrut occidentalizarea accelerată a Ţării Româneşti au stârnit nemulţumirile boierilor. Cea mai mare supărare adusă bogaților de la acea vreme a fost reforma fiscală. Când domnitorul a aflat că boierii au pus la cale uciderea sa, în 1585, şi-a luat averea şi a plecat în exil în Transilvania. Trădat şi jefuit de oamenii de încredere, a ajuns întemniţat la Mediaş.

După ce a fost eliberat, a plecat din nou în Occident pentru a cere sprijin în vederea recuperării tronului. Fără succes în Franţa, a plecat către Constantinopol unde a fost trădat de otomani. Cel mai mare rival al sau, Mihnea, recucerise tronul Valahiei, cu sprijinul turcilor.

Petru Cercel a fost întemniţat apoi de turci, iniţial, la Edicule („Cele Şapte Turnuri”). I s-a spus că va fi trimis în exil în Rhodos, a fost urcat pe o corabie şi ucis în mijlocul Bosforului.

Ce spune istoricul Neagu Djuvara despre Petru Cercel

Viața lui Petru Cercel a fost trecută în revistă și de către istoricul Neagu Djuvara, într-una dintre cărțile sale:

„(…) În acest context, turcii intervin din ce în ce mai des la noi în schimbările de domnie, iar zvârcolirile interne ale Ţării Româneşti apar derizorii. Să reţinem totuşi numele unor domnitori sau domniţe: Mihnea cel Rău, Mihnea Turcitul, Mircea Ciobanul, Doamna Chiajna — care au tăiat atâţia boieri (ca şi Lăpuşneanu în Moldova), încât s-a crezut un timp în istoriografia noastră că boierimea din epoca medievală fusese exterminată în ambele ţări şi că boierimea din secolul XVII reprezintă o serie cu totul nouă. Este o viziune exagerată — în sânul marii boierimi a existat totuşi continuitate.

O amintire mai bună a lăsat Pătraşcu cel Bun, care a domnit de mai multe ori şi care reţine atenţia noastră mai cu seamă fiindcă e tatăl prezumtiv a doi voievozi interesanţi, fiecare în felul lui: Petru Cercel şi Mihai Viteazul. Lui Petru i s-a zis Cercel fiindcă, refugiat în Occident pentru a căuta sprijin în favoarea pretenţiilor lui la domnie, a stat o vreme la Curtea Franţei, pe lângă regele Henric al III-lea, Curte extrem de rafinată şi luxoasă, unde se ivise la bărbaţi moda (care a reapărut şi astăzi printre tineri!) de a purta cercei. Regele Franţei — de pe vremea lui Francisc I şi a sultanului Soliman Magnificul, Franţa se aliase cu Turcia împotriva Casei de Austria — a intervenit pe lângă sultan ca să-i dea lui Petru Cercel domnia Ţării Româneşti.

Petru nu s-a putut însă menţine în scaun decât doi ani, fiind răsturnat (în 1585) de acelaşi domn pe care-l înlocuise, Mihnea zis Turcitul. Ar fi vrut, se zice, să clădească un palat frumos la Târgovişte şi să introducă moravuri apusene (era însoţit de un secretar italian). Petru Cercel a fost un personaj fascinant, adevărat erou de roman cavaleresc. Şi-a sfârşit viaţa într-un naufragiu în Marea Egee”, a scris Neagu Djuvara în cartea „O istorie a românilor povestită celor tineri”, din 2002.