Povestea dramatică tânărului de la Casa de copii ajuns în prag de comă alcoolică. Până şi medicii au lăcrimat

Povestea dramatică a unui tânăr ajuns în prag de comă alcoolică. Ionel Bănică are 30 de ani şi a început să bea de la vârsta de 16 ani. Tânărul a ajuns la UPU de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași după ce a consumat 1 litru de țuică.

„Nu-mi aduc aminte cum am ajuns aici. Stau în podul unei case părăsite. Nu am nici ușă la pod. Numai eu știu ce frig cumplit îndur. Un om bătrân la care am fost la treabă mi-a dat un litru de țuică. Mi-a spus să mai beau câte o gură când simt că mi-e frig. Dar eu am băut toată sticla. Nu-mi aduc aminte unde am căzut. Am băut toată sticla ca să mă încălzesc. Am rugat oamenii de prin sat ca să mă bage undeva să lucrez, dar acum că e iarnă, mai greu găsești de lucru”, povestește tânărul, potrivit bzi.ro. 

Ionel Bănică a crescut la un Orfelinat din Constanța de la vârsta de 6 ani. Mama lui l-a abandonat de dragul unui taximetrist din Brașov. La vârsta de 14 ani, Ionel a fost luat de către bunica lui și adus la Iași, în comuna Țibănești, loc în care bătrâna avea o garsonieră.

Citeşte şi Povestea unui român rămas fără loc la ATI. „Vă rog, ajutaţi-ne. E singura lui şansă”. Rudele, nevoite să îi caute un loc în ţară

Alte articole

România, raiul bugetarilor. Salarii uriașe la compania de apă-canalizare din Iași: șefii iau 10.000 de euro pe lună, iar membrii CA, 14.500 de lei pentru o ședință!

Debandadă la Primăria Iași! Viceprimarul a fost în vacanțe în SUA pe banii primăriei cu aceeași firmă cu care președintele CJ a plecat în Japonia

Din păcate, după doar doi ani bunica a murit. Mama lui Ionel a vândut casa, iar tânărul a rămas pe străzi. De atunci, bărbatul a devenit dependent de alcool. Băutura a devenit singurul remediu pentru a scăpa de toate gândurile care i-au chinuit copilăria.

Povestea dramatică a unui tânăr ajuns în prag de comă alcoolică: „Mă doare stomacul în fiecare zi”

Deşi a încercat de nenumărate ori să renunţe la băutură, tânărul nu a reuşit.

„Mă doare stomacul în fiecare zi. Beau de la vârsta de 16 ani. După ce a murit bunica, am început să muncesc cu ziua. Oamenii cu care lucram mi-au dat să beau și eu. Văzând că uit de toate și că pot dormi noaptea atunci când consum alcool, am început să devin dependent. Efectiv, chiar și acum dacă mă pun la somn fără să beau, nu pot.

Îmi amintesc mereu de cum a fost la Casa de Copii și prin ce chinuri am trecut din cauza mamei mele. Am încercat de mai multe ori să mă las de băut, dar nu am reușit. Am fost internat la Socola de patru ori. Eu m-am dus pe picioarele mele și i-am rugat pe medici să mă ajute să-mi revin. Le-am spus: ‘Scoateți-mi alcoolul din mine, că îmi distrug viața!’. Din păcate, când ajungeam din nou în anturajul de alcoolici, mă apucam iarăși de băut. Eu știu că trebuie să plec din anturajul de alcoolici, dar nu am unde să mă duc”, mai spune tânărul.

Tânărul are doar 5 clase. Acesta povestește că, deși a vrut să studieze mai mult, bunica lui nu și-a mai permis să-l trimită la școală. Am făcut 5 clase.

Citeşte şi Visuri la cheie 25 noiembrie 2020 LIVE VIDEO STREAM PROTV. Povestea unei familii care a trecut prin Infern

Ionel Bănică: De la 16 ani am început să muncesc cu ziua

„Bunica nu a mai avut putere să mă țină la școală. În ultimul an m-am dus cu sacoșa la școală pentru că nu aveam ghiozdan. Nu m-am mai dus. De la 16 ani am început să muncesc cu ziua, să-mi câștig bani pentru mâncare. Munceam un sezon, mă întorceam acasă. Dar acum unde să mă mai întorc dacă mama mea m-a lăsat pe drumuri?

Ea nu are suflet de mamă, nu are suflet de om. A preferat să mă dea pe mine printre străini decât să renunțe la bărbatul ei. Ea trăiește în concubinaj cu un taximetrist din Brașov. Asta e mamă? Ei i-a plăcut bărbatul mai mult decât copilul. Ea spune că tatăl meu Daniel o bătea și de aia m-a dat. La Casa de Copii am crescut vai de capul meu. E greu să trăiești fără mamă”, povestește Ionel Bănică.

Ionel are nevoie de un loc de muncă și de un acoperiș deasupra capului

Ionel este dispus să-și schimbe viața. Cere doar ajutorul oamenilor din jurul lui. Nu vrea nimic pus pe tavă, este dispus să muncească pentru a-și obține independența financiară. Tânărul are nevoie de doar un loc de muncă.