Gigantul american Chevron face lobby pe lângă guvernul Bulgariei pentru construcţia oleoductului Burgas-Alexandroupolis,  care ar avea ca scop aducerea energiei caspice în Marea Mediterană via Marea Neagră, de unde să ajungă mai repede şi mai ieftin prin Bosfor în ţările care îl vor din UE,  potrivit agenţiei bulgare Novinite, care citează TASS. Informaţia a fost prezentată iniţial de preşedintele Transneft, compania naţională de transport de ţiţei din Rusia, Nikolay Tokarev . Burgas-Alexandropolis ar fi doar o extensie a unui plan mai mare al americanilor, care, oarecum surprinzător, se găsesc pe acelaşi palier cu ruşii, de a „lărgi” drumul ţiţeiului caspic către Europa. De altfel, americanii, în prezent, sunt foarte activi în sectorul petrolier din Kazakhstan, făcând toate demersurile pentru ca din ce în ce mai mult din energia caspică să ajungă către clienţii din Europa, potrivit economica.net.

Potrivit Reuters, concernul condus de Chevron şi Exxon Mobil – Tengizchevroil, în care KazMunaiGas deţine un procent de 20% din acţiuni, iar grupul rus Lukarco 5%, a produs anul trecut 26 de milioane de tone de ţiţei în câmpul petrolifer Tengiz, fiind prima companie petrolieră ca producţie din ţară. În 2021, producţia este estimată să ajungă la 38 de milioane de tone. Toată această cantitate uriaşă de ţiţei are nevoie de un drum de ieşire cât mai mare către clienţii din Vest.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Reacția incredibilă a unei cliente supărate pentru că nu ...

Ce șanse are Klaus Iohannis la NATO. Un expert de la Oxford ...

Citeşte şi Se îmbogăţesc peste noapte: Britanicii au descoperit 100 de miliarde de barili de petrol în sudul Angliei

Câteva explicaţii. Chevron şi ruşii vor să extindă capacitatea oleoductului Caspian Pipeline Consortium(CPC), prin care ţiţeiul din Kazakhstan ajunge în portul rusesc de la Marea Neagră Novorossiisk, cu peste 50% de la 40 de milioane de tone anual la 67 de milioane de tone, arată preşedintele Transneft. Chevron are o deţinere de 15% în CPC, iar ruşii varsă şi ei propriul ţiţei în această conductă. Prin acest oleoduct vine ţiţeiul din Kazakhstan către Europa, mai întâi în Novorossiisk, apoi prin petroliere către diverşii clienţi din UE, traversând Bosforul.

Reprezenanţi locali din industria petriolieră au explicat pentru ECONOMICA.NET că taxele de tranzit prin strâmtoarea controlată de turci sunt foarte mari, nemaipunând la socoteală limitarea de tonaj a vaselor, plus timpul de aşteptare însemnat, pentru că Bosforul este o strâmtoare extrem de aglomerată. Astfel, construcţia unei rute alternative pentru transportul ţiţeiului către ţările din vestul Europei, ocolindu-i pe turci, devine fezabilă. „Capacitatea Bosforului nu este nelimitată. Volumele adiţionale ce vor fi aduse după extinderea de capacitate vor fi dificil de transportat”, a precizat şi Tokarev. Aici se găseşte sensul Burgas-Alexandropolis, conducta care ar „scurtcircuita Bosforul”, aducând ţiţeiul caspic la Mediterană pe uscat, direct din Marea Neagră.

Citeşte şi Romgaz a descoperit noi zăcământe de gaze naturale. Vezi cât petrol se extrage în fiecare zi

De aceste proiecte este direct interesată şi România, pentru că poate profita, la rândul său, de extinderea de capacitate a CPC. Mai mult ţiţei adus la Novorossiisk înseamnă şansa ca o parte din el să ajungă la terminalele româneşti din Marea Neagră – Midia, a Rompetrol, şi Constanţa, a Oil Terminal, cu o capacitate cumulată de zeci de milioane de tone. De aici, fie se descarcă şi se reîncarcă pe un alt petrolier care să ducă ţiţeiul la destinaţie, fie, varianta cea mai bună pentru România, poate fi injectat în sistemul naţional, care îl poate transporta către graniţa de vest şi, de acolo, către diverşi clienţi din Europa. În acest caz, România ar putea beneficia de sume considerabile din taxa de tranzit. Astfel, proiectul oleoductului pan-european(PEOP) Constanţa-Trieste, uitat deja de autorităţile din România, devine din nou fezabil. El presupune construcţia unei conducte care să transporte ţiţeiul din Constanţa până la Trieste, în Italia. Acest proiect nu a avansat mai deloc de la lansarea sa, în 2008. Recent, însă, grupul rus Gazprom, prin filiala sa Nis Petrom, şi-a exprimat autorităţilor române intenţia de a investi într-o variantă scurtă a Constanţa-Trieste, anume Constanţa-Pancevo, tronsonul Piteşti-Pnacevo. Ruşii ar fi interesaţi, astfel, să poată aducă mai repede şi mai ieftin ţiţeiul în rafinăria lor din Serbia pentru procesare. Deocamdată, nicio decizie oficială nu a fost luată, dar, datorită poziţiei strategice, România începe să devină un hub regional pentru ţiţeiul caspic pe ruta către marii clienţi din Europa.

PEOP urma să aibă o lungime de 1.400 kilometri, care să transporte petrol din bazinul caspic către Constanţa şi apoi în portul italian Trieste. La acea dată, punerea în funcţiune a conductei era preconizată pentru 2012, costul investiţiei fiind estimat la 2-3,5 miliarde de dolari.

Oleoductul avea rolul de a reduce dependenţa Uniunii Europene faţă de livrările de petrol din Federaţia Rusă şi ţările din Orientul Mijlociu. În 2010, era avansată posibilitatea includerii Gazprom în proiect.

Croaţia, România, Serbia, Slovenia şi Italia au semnat în 2007 un acord pentru construcţia PEOP. La doar doi ani însă de la semnarea acestui acord, Italia, Croaţia şi Slovenia au renunţat la proiect, astfel că singurele ţări încă interesate de investiţie, România şi Serbia, au reevaluat proiectul şi au stabilit o nouă rută, Constanţa-Pancevo, care a fost şi modificată, respectiv Piteşti-Pancevo.

Printre considerentele în favoarea continuării acestui proiect se numără interesul companiei sârbe NIS, controlată de Gazprom, de a dezvolta o rută de aprovizionare cu ţiţei eficientă pentru rafinăria sa din Pancevo. Unitatea din Pancevo are o capacitate anuală de rafinare a ţiţeiului de aproape 4,8 milioane tone, apropiată de nivelul de 5 milioane tone al rafinăriei Petromidia, deţinută de grupul kazah de stat KazMunayGas.

Proiectul oleoductului Burgas-Alexandropolis a fost suspendat în 2011, pentru că autorităţile bulgare au invocat problemele de mediu aferente construcţiei şi operării sale. Proiectul fusese lansat în 2007 de partenerii Rusia, Bulgaria şi Grecia. Companiile ruseşti Transneft, Rosneft şi Gazpromneft sunt acţionari cu 51%, în timp ce Bulgaria şi GreGrecia deţin câte 24,5% din acţiuni. Costul acestui proiect a fost estimat la 1 miliard de euro.