Începând cu 1990, România a trecut la săptămâna de lucru de 5 zile, prin adoptarea Decretului-Lege nr. 95/1990 privind trecerea la săptămâna de lucru de 5 zile în unităţile de stat, principiul celor 8 ore/zi şi 40 de ore/săptămână fiind înscris în contractele colective de muncă unice încheiate la nivel naţional.
Reducerea săptămânii de lucru la doar 4 zile este un subiect discutat tot mai des în ultimii ani. Unele țări au început deja să studieze efectele noului program de lucru, iar primele rezultate arată o serie de beneficii pentru salariați.
Săptămâna de lucru de 4 zile a fost deja testată în șase țări, iar primele rezultate arată o serie de avantaje în rândul angajaților. Studiul arată că noua metodă de lucru ar reduce epuizarea și ar oferi un sentiment de satisfacție salariaților.
În Europa, săptămâna de lucru de patru zile nu este încă reglementată prin lege, fiind adesea introdusă voluntar de către companii.
Conform unui sondaj recent, aproximativ 11% din companiile din Germania oferă această opțiune, de obicei ca proiecte-pilot sau modele flexibile. Companiile mici și mijlocii, în special din domeniile IT, sănătate, servicii și meșteșuguri, testează acest concept.
Islanda a implementat cu succes săptămâna de patru zile în sectorul public prin mai multe studii. În Belgia, legislația muncii permite concentrarea timpului de lucru obișnuit în patru zile, ceea ce înseamnă zile de lucru mai lungi în loc de săptămâni mai scurte. Marea Britanie promovează conceptul prin numeroase proiecte-pilot.
Persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani din Țările de Jos lucrează în medie doar 32,1 ore pe săptămână la locul de muncă principal, cea mai scurtă durată din întreaga UE, potrivit Eurostat.
În cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), nicio țară nu are o rată mai mare de lucrători cu normă parțială, potrivit Daily Mail.
Mulți angajați cu normă întreagă își concentrează acum programul de lucru în doar patru zile, lăsând vinerea liberă.
„Săptămâna de lucru de patru zile a devenit foarte, foarte obișnuită. Eu lucrez cinci zile și, uneori, sunt criticat pentru că lucrez cinci zile!”, a explicat Bert Colijn, economist la banca olandeză ING.
Timp de decenii, Țările de Jos au rămas fidele modelului tradițional al bărbatului ca susținător al familiei, până când femeile au început să intre pe piața muncii în roluri cu normă parțială în anii 1980 și 1990.
Acest lucru a dat naștere așa-numitului „model cu un venit și jumătate” – un părinte cu normă întreagă, celălalt cu normă parțială – un sistem încurajat de scutiri fiscale și beneficii.
Acum, modelul a devenit unul obișnuit. Tații își iau din ce în ce mai des o „zi liberă” pentru a avea grijă de copii, bărbații acceptând săptămâni de lucru mai scurte alături de partenerele lor.
Criticii programului de lucru redus prevăd adesea un colaps economic, dar experiența olandeză sugerează altceva.
În ciuda programului de lucru redus, Țările de Jos rămân unele dintre cele mai bogate țări din Europa, datorită productivității ridicate pe oră și a procentului uimitor de 82% din populația activă angajată.
Rata este mai mare decât cea din Marea Britanie (75%), SUA (72%) și Franța (69%).
Cu toate acestea, sistemul nu este perfect. OCDE a semnalat că acesta împiedică avansarea femeilor, doar 27% dintre manageri fiind femei – una dintre cele mai scăzute cifre din lumea dezvoltată.
Deficitul de forță de muncă afectează puternic și domenii precum învățământul, lăsând școlile fără personal suficient și familiile nevoite să jongleze între muncă și îngrijirea copiilor.
Țara s-ar putea „împiedica singură prin reducerea numărului de ore lucrate”, după cum a spus Colijn.
Pe de altă parte, el a avertizat: „nu aș vrea să propun o societate distopică în care toată lumea lucrează mai mult decât coreenii, doar pentru că asta crește PIB-ul”.
Experiențe internaționale
Prima țară din Europa care a legiferat săptămâna de lucru de patru zile este Belgia. În februarie 2022, angajații belgieni au câștigat dreptul de a lucra o săptămână completă în patru zile în loc de cele cinci obișnuite, fără pierderi salariale.
Noua lege a intrat în vigoare la 21 noiembrie 2023, permițând angajaților să decidă dacă vor lucra patru sau cinci zile pe săptămână.
Prim-ministrul belgian Alexander de Croo a declarat că speră ca această schimbare să contribuie la flexibilizarea pieței muncii din țară, cunoscută pentru rigiditatea sa, și să faciliteze concilierea vieții de familie cu cariera.
Islanda este de mult timp un susținător al săptămânii de lucru de patru zile, desfășurând unul dintre cele mai mari și influente proiecte pilot din lume, între 2015 și 2019.
Proiectul pilot, care a inclus 2.500 de angajați din sectorul public, peste 1% din întreaga forță de muncă a țării, a redus programul de lucru săptămânal de la 40 la 35 de ore fără a reduce salariile.
Rezultatele au arătat îmbunătățiri în ceea ce privește productivitatea angajaților, satisfacția la locul de muncă și bunăstarea lor.
În urma experimentului, mai multe sindicate din țară au renegociat contractele cu patronatele, astfel că, în prezent, aproximativ 86% din forța de muncă din Islanda a adoptat programul de lucru redus sau a obținut dreptul de a-l solicita.
Ca urmare, Islanda este considerată pe scară largă un model pentru reforma durabilă a săptămânii de lucru.
Din 2022, Lituania oferă, de asemenea, o săptămână de lucru mai scurtă unui segment specific al forței de muncă din sectorul public.
Angajații cu copii sub trei ani au dreptul la o săptămână de lucru de 32 de ore fără nicio reducere salarială, politica având ca scop sprijinirea părinților care lucrează, reducerea stresului și echilibrarea responsabilităților familiale.
Germania a început în februarie 2024 o perioadă de probă de șase luni a săptămânii de lucru de patru zile, la care au participat 45 de companii în parteneriat cu 4 Day Week Global.
Spania a introdus un program pilot de săptămână de lucru de patru zile la sfârșitul anului 2022, vizând inițial întreprinderile mici și mijlocii.
Guvernul a acordat subvenții companiilor participante pentru a reduce riscurile financiare ale trecerii la o săptămână mai scurtă, punând accentul pe îmbunătățirea echilibrului între viața profesională și cea personală, fără a sacrifica productivitatea.
Guvernul japonez a început să promoveze săptămâna de lucru opțională de patru zile în 2021, ca parte a unui plan mai amplu de abordare a problemelor precum suprasolicitarea, sănătatea mintală și scăderea natalității.
Ca urmare, Tokyo a introdus un program de patru zile pentru angajații din sectorul public în 2025.
Studiul, care a implicat aproape 3.000 de participanți din șase țări diferite, a constatat că angajații care lucrează doar patru zile pe săptămână se simt mai odihniți și mai puțin epuizați. Potrivit Focus.de, această abordare duce la o satisfacție crescută și o sănătate psihică și fizică îmbunătățită.
Cercetarea a inclus participanți din Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Irlanda și SUA. Aceștia au lucrat cu aproximativ cinci ore mai puțin pe săptămână, menținându-și același salariu. După șase luni, rezultatele au fost remarcabile:
Ilie Bolojan a amenințat cu demisia în ședința coaliției: „Dacă nu suntem în stare să facem o reformă simplă, căutați altă soluție, fără mine”
Aceste efecte pozitive nu s-au observat în companiile care au menținut programul de lucru obișnuit.
Studiul a arătat că reducerea timpului de lucru nu doar că a diminuat oboseala, ci a și sporit motivația angajaților. Factorii cheie au inclus:
Companiile au reorganizat eficient metodele de lucru, reducând numărul de ședințe, clarificând responsabilitățile și oferind mai multă autonomie. Acest lucru a permis îndeplinirea mai eficientă a sarcinilor.
Surprinzător, beneficiile s-au menținut pe parcursul unui an. Timpul mediu de lucru a rămas constant mai scăzut, iar bunăstarea angajaților a rămas ridicată. Ratele de burnout au scăzut semnificativ, în timp ce satisfacția la locul de muncă a înregistrat doar o ușoară scădere, rămânând totuși peste nivelul inițial.
De asemenea, activitatea fizică și calitatea somnului participanților s-au îmbunătățit, în special pentru cei care au lucrat cu opt ore mai puțin pe săptămână.
Rezultatele nu au fost uniforme pentru toți participanții. Persoanele din companiile mari, părinții cu copii de vârstă școlară, femeile și membrii minorităților au redus în medie mai puțin timpul de lucru. Cu toate acestea, și ei au beneficiat de programul redus.
Rezultatele au arătat o creștere semnificativă a satisfacției vieții și o scădere a nivelului de stres. Cu toate acestea, numărul concediilor medicale a rămas aproape neschimbat față de anul precedent.
Companiile participante și-au optimizat procesele de lucru eliminând ședințele inutile și utilizând noi instrumente digitale.
Sănătatea fizică și mintală a participanților s-a îmbunătățit semnificativ: mai multă mișcare, somn mai lung și o viață cotidiană mai echilibrată. „Săptămâna de patru zile are un impact – în special acolo unde procesele sunt simplificate și echipele lucrează mai responsabil”, a concluzionat Julia Backmann, coordonatorul studiului.
Săptămâna de lucru de patru zile se bucură de o popularitate crescândă, în special în rândul Generației Z.
Studiile indică faptul că acest program de lucru redus este valoros pentru angajați, aceștia simțindu-se mai mulțumiți și fiind mai sănătoși atât fizic, cât și psihic.
Economista Juliet Schor subliniază că „marele salt în productivitatea percepută” este un avantaj remarcabil. Alte efecte pozitive includ un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală, reducerea stresului și creșterea motivației.
În ciuda acestor rezultate pozitive, atitudinea politică în Germania rămâne rezervată. Markus Söder, liderul CSU, avertizează în Bayerische Staatszeitung împotriva tendinței „către tot mai puțină muncă, mai mult timp parțial și echilibru între viața profesională și cea personală”.
„Nu funcționează doar cu un job part-time, cu o săptămână de patru zile”, mai subliniază el. Potrivit Focus.de, Söder a anunțat că modelele de lucru flexibile din administrația bavareză vor fi revizuite critic.
După o ședință de cabinet, el a declarat: „Cu siguranță nu va putea rămâne la această amploare”. Deși se dorește menținerea caracterului familial, se urmărește și „valorificarea anumitor potențiale de eficiență”.
Cercetările internaționale demonstrează beneficiile clare ale săptămânii de lucru de patru zile pentru bunăstarea angajaților și productivitatea companiilor. Cu toate acestea, implementarea acestui model în Germania rămâne un subiect de dezbatere, cu opinii divergente în sfera politică și economică.
Art. 108. – Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Art. 109. – Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
Art. 110. – (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Art. 111. – (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2) Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Art. 112. – Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Art. 113. – (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.