Sfinta Cuvioasă Parascheva, prăznuită în 14 octombrie. Tradiţii şi obiceiuri

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­țătură în limba română despre viața sfin­­tei o găsim în „Cartea românească de în­vă­ță­tură” a Mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.

S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol, pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Sfânta Parascheva și-a petrecut anii co­pi­lă­­riei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. După dispariţia lor, moștenind o mare avere de la părinți, îm­preună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dă­ruit săracilor partea ce i se cuvenea de moș­te­ni­re și, „părăsind frumusețea acestei lumi”, s-a re­­tras „în adâncul pustiei”.

După ce s-a închinat în locurile prin care trecuse Hristos, pe Care Îl iubea atât de mult, Parascheva s-a oprit în pustiul Iordanului, la o mănăstire de maici. Acolo trăiseră și Sfântul Ioan Botezătorul şi Cuvioasa Maria Egipteanca. Aici a dus o viaţă foarte aspră, dar care a făcut-o fericită.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Se spune că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se reîntoarcă în locurile părintești. Sfântul Varlaam scrie iî Cazania sa: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.

Alte articole

Pelerinajul de Sfânta Parascheva, benefic pentru comercianții din Iași

Din minunile Sfintei Parascheva: un palestinian a dat islamul pe ortodoxism, iar acum este voluntar printre pelerinii care așteaptă să se închine la racla Cuvioasei: „Văd cât de fericiți sunt oamenii care vin aici. Ăsta e scopul vieții”

La vârsta de 25 de an s-a întors în localitatea natală, unde a şi murit, fiind îngropată ca o străină, fără ca ni­meni să știe cine era. A fost îngropată lângă mare, iar potrivit tradiției se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit și plin de mireasmă. Cu toate acestea, trupul marinarului a fost îngropat alături de al ei. În noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceștia îl mustra pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au ajuns pe pământ românesc în anul 1641. După ce binecre­dincio­sul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, câr­muitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I,  împreună cu mem­­brii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept re­cu­noștință, moaș­­tele Cuvioasei Parascheva „pen­­tru sfințirea și binecu­vântarea acelui loc al Bog­­daniei (Țara Moldovei, n.n.)”. Racla cu cin­stitele moaș­te a fost transpor­tată cu o corabie pe Marea Nea­gră. În ziua de 13 iunie 1641, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost așe­zate în biserica Mănăs­ti­rii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria dom­ni­torului.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei

De Sfânta Parascheva nu se lucrează pentru a te feri de pericolul bolilor de ochi şi durerilor de cap. În popor se spune că cel care nu poate să ajungă la Iaşi pentru a se închina sfintele moaşte, să meargă de ziua praznicului la biserică şi să se roage cu credinţă deoarece Sfânta Parascheva îl vede şi îl aude, ajutându-l să îşi îndeplinească dorinţele.

În data de 14 octombrie, se fac pomeni pentru cei trecuţi în nefiinţă şi care nu şi-au găsit liniştea, au murit fără lumânare sau au fost îngropaţi fără preot. În aceast zi se împart lipii, vin şi must.

Din bătrâni se spune că cei care spală sau cos de Sfanta Parascheva se aleg cu negi la mâini. Mai mult, în această zi nu se mănâncă nuci, castraveţi sau poame în formă de cruce. Pe vremuri, la sat, nici măcar focul nu se făcea în această zi.

Se spune că vremea din 14 octombrie, de Sfânta Parascheva, va prezice cât de frumos sau de urât va fi în restul zilelor de sărbătoare din respectivul an.