În fiecare an, la 21 mai, ortodocşii şi catolicii îi serbează pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cunoscuţi drept cei care au dat libertate creştinismului, au interzis jertfele sângeroase, iar ziua de duminică a fost stabilită zi de odihnă în Imperiul Roman.
În timpul domniei sale, Împăratul Constantin a adoptat o serie de măsuri în favoarea Bisericii şi ale preoţilor. Iar despre mama lui, Împărateasa Elena, se spune că şi-ar fi eliberat sclavii şi i-ar fi ajutat pe creştinii persecutaţi.
A promulgat Edictul de la Milano
Născut în apropierea anului 274, Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut şi sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între anii 306 – 337. Acesta devine conducator al Imperiului Roman după ce îi înfrânge pe Maxentiu şi pe Liciniu. Conform scrierilor teologice, Constantin este una dintre cele mai cunoscute figuri bisericeşti datorită promulgării Edictului de la Milano. Rezultatul întrevederilor dintre Constantin şi Licinius, ţinute la Mediolanum în februarie-martie 313 este faimosul Edict de la Milano.
Epoca de Aur a creştinismului
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, datorită cărora creştinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători "Epoca de aur", sunt serbaţi, sâmbătă, 21 mai, atât de bisericile ortodoxe, cât şi de cele romano-catolice.
"Sfântul Constantin a venit pentru creştinii crunt prigoniţi vreme de două secole ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin şi a mamei sale Elena, creştinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători "Epoca de aur", în care oameni sfinţi şi minţi luminate, cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, au expus în operele lor doctrina şi spiritul creştin autentic", a explicat părintele Constantin Stoica, de la Patriarhia Română.
Tot mai mulţi cercetători sunt de părere că deciziile împăratului, favorabile creştinismului, s-au datorat mai ales mamei sale, împărăteasa Elena, care, "cu mână de fier şi credinţă tare", s-a aflat în permanenţă în umbra unicului său fiu, Constantin.
Nobilissima Femina
Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, ca fiică a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270 (pe când avea 16 ani) cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar în anul 272 l-a născut pe unicul său fiu, Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi). În 293, împăratul Diocleţian i-a poruncit lui Constanţiu să divorţeze şi l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus.
În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă şase copii. Elena nu s-a recăsătorit şi a trăit în umbră, departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste şi afecţiune.
În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al Imperiului, imediat după moartea lui Constanţiu Chlorus. El şi-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamnă prea nobilă). În anul 325, Sfântul Constantin i-a oferit Sfintei Elena cea mai mare distincţie pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta".
După ce şi-a petrecut ultima etapă a vieţii la locurile sfinte, Elena a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului. Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creştinilor. Numele ei, care se traduce ca "făclie", "torţă", "strălucirea soarelui", este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, aşezăminte teologice sau sociale. Ea a fost şi rămâne un simbol de puritate, dragoste părinteasca, nădejde şi credinţă autentică.
Datini pentru spor şi sănătate
De-a lungul timpului, de această mare sărbătoare creştină s-au legat o serie de obiceiuri şi superstiţii pe care oamenii le păstrează cu sfinţenie pentru a avea o vară bogată. În această zi, mulţi agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului, iar în unele regiuni ale ţării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei. Se spune că tot ce se seamănă după această zi se va usca. Tot la 21 mai, păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va pazi pe timpul păşunatului. Ca să alunge duhurile necurate, femeile tămâie şi stropesc cu aghiasmă prin gospodărie.
Se aprinde Focul viu
Ziua praznicului este importantă şi pentru păstori: ei îşi aleg atunci baciul, stabilesc locul unde vor poposi stânele pe timpul verii. Păstorii îşi aleg în ziua de Ispas paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la păşune. În această zi, păstorii aprind un foc, numit Focul Viu. Împreună cu oile, păstorii stau în preajma acestui foc. În popor există convingerea că acest ritual, împlinit din generaţie în generaţie, are un rol protector împotriva pagubei şi a bolilor în intervalul petrecut cu toţii la stână.
„Sperietoarea vrăjitoarelor"
Pentru ca duhurile rele să nu fure sporul laptelui, se mai păstrează datina „Sperietoarea vrăjitoarelor". În mediul rural, membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei în jurul unui vas cu lapte. Cu toţii, cu mic, cu mare, vor bate cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele de obicei, strigând încât să sperie vrăjitoarele care le-ar putea fura laptele.
„Răbojul sporului"
În această zi, fiecare păstor măsoară cantitatea laptelui obţinut de la oile sale, notându-l pe un carneţel, pe „Răbojul sporului". Se crede că prin măsurarea laptelui, sporul casei nu se risipeşte, iar vrăjitoarele n-au puterea să-l fure.
Constantinul Puilor
Praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena corespunde în calendarul popular cu sărbătoarea populară numită Constantinul Puilor sau Constantin Graur, o sărbătoare împodobită cu datini, adresată păsărilor de pădure. Tradiţiile practicate în această zi aduc spor şi sănătate gospodarilor care le împlinesc. În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degraba sub numele de "Constantin Graur" sau "Constantinu Puilor", pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pâdure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie). Conform datinilor strămoşeşti, păsările îşi învaţă puii să zboare începând cu această zi şi o nouă generaţie ameninţă recoltele. De aceea, tradiţia interzice gospodarilor să muncească la câmp pentru a evita pagubele aduse viitoarelor recolte de păsările cerului.
Bujorii, simbolul armoniei
În ziua praznicului, pentru ca voia bună să se adune în familie, trebuie să aducem în casă măcar trei fire de bujori îmbobociţi. De asemenea, pentru sănătate, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori, flori de lămâiţă, pâine şi dulciuri, preparate în casă.
facebook
twitter
