Silvoița, un secret de generații al bucătăriei românești. Cum se prepară delicatesa tradițională supranumită „mierea prunelor”

Silvoița sau „mierea din prune” este o delicatesă tradițională românească, care se prepară exclusiv din prune bistrițe, fără zahăr, conservanți sau alte ingrediente specifice dulciurilor din comerț.

Acest desert, a cărui rețetă a fost păstrată de generații de bunicii noștri, este un magiun sau o marmeladă din prune, care în timp a purtat mai multe denumiri, în funcție de zona rurală în care a fost preparat. Astfel „mierea prunelor” mai este cunoscut și ca, iz, liptar, macun, măgiun, picmez, picnez, povidlă, silvoiţă, silvoiz, szilvaiz sau ţiribic. Silvoița este originară din zona Ardealului , iar această denumire a fost dată de oamenii Sălajului,

Prepararea silvoiței este unul dintre cele mai fascinante aspecte al acestui desert, deoarece presupune un adevărat ritual, care durează două zile și la care participă întreaga familie.

Pentru obținerea silvoiței adevărate se folosesc numai prune bistrițe, extrem de coapte, aproape uscate, care păstrează o aromă puternică și sunt extrem de dulci. Acestea obișnuiau să fie culese în octombrie, însă din cauza schimbărilor climatice, prunele bistrițe potrivite pentru silvoiță se coc mai devreme, așa cum susține și Mircea Groza, renumit bucătar în gastronomie tradițională.

Alte articole

Rețeta tradițională de silvoiță. Locul din România unde cei mici învață tainele unui gem de prune făcut ca la carte

Mircea Groza este unul dintre maeștrii bucătari de la noi din țară a cărui preocupare de bază este păstrarea rețetelor tradiționale românești, el a vorbit despre secretele preparării silvoiței autentice.

„Se folosesc prune bistriţe foarte coapte, de-a dreptul stafidite, care-s mai dulci şi din care iese o silvoiţă mai gustoasă. Pe vremuri, bătrânii le culegeau abia în octombrie, dar acum, cu schimbările climaterice, oamenii se apucă mai repede de treaba asta”, afirmă Groza.

Fructele se pun într-un ceaun sau o căldare și se fierb timp de două zile, neîncetat, iar pasta de fructe trebuie amestecată încontinuu, ceea ce înseamnă că o persoană trebuie să vegheze zi și noapte la prepararea silvoiței. Acest ultim aspect face ca „mierea prunelor” să fie rezultatul unui efort colectiv, deoarece toți membrii familiei se implică pe rând la prepararea silvoiței.

„După ce se dejdioacă (se scot sâmburii – n.n.), se pun pe rând într-o căldare de aramă, cu o vârtelniţă de lemn în interior, care era acţionată cu ajutorul unei prelungiri care se manevrează continuuu, stânga-dreapta, pentru a nu permite compoziţiei să se prindă de fundul vasului ori să se afume”, explică expertul în bucătărie tradițională.

Ritualul de fierbere al silvoiței este unul complex și presupune muncă grea. Silvoița se prepară, conform obiceiului, la foc de lemne, în nopțile răcoroase de toamnă, iar familia și ceilalți participanți amestecă fără încetare, cu ajutorul unei linguri de lemn sau a unui mecanism, pentru ca prunele să nu se prindă de fundul ceaunului. Căldarea cu fructe se așează într-o groapă din pământ, în care se face focul.

Silvoița, o trudă care durează până la 48 de ore : „Secretul este să nu te grăbeşti”

Tradiția spune că bărbatul casei trebuie să facă focul pentru prepararea „mierii de prune”, care trebuie să fie neapărat domol, pentru ca pasta de fructe să nu se ardă. Femeile sunt primele care încep să învârtă pe rând silvoița, în timp, compoziția va deveni din ce în ce mai tare și mai greu de amestecat, astfel că bărbații vor prelua această sarcină.

„Secretul este să nu te grăbeşti, să asiguri un foc blând, pentru că altfel rişti să compromiţi silvoiţa”, atenționează specialistul în bucătărie tradițională.

Pasta de fructe se fierbe foarte mult, în jur de 40-48 de ore, astfel ca, în final, din 6 găleți de prune fără sâmburi, va rămâne doar una care va conține adevarata silvoiță, „mierea prunelor.”

După multă trudă, silvoița va căpăta o culoare aproape neagră, textura va fi foarte densă, astfel că atunci când întorci lingura în jos compoziția nu va cădea, acestea sunt semnele care arată că „mierea prunelor” este în sfârșit gata. O tânără femeie din Sălaj, care a păstrat tradiția preparării silvoiței, spune că amestecul trebuie să treacă „testul farfuriei.”

„Când o pui în farfurie, întorci farfuria cu susul în jos, iar compoziţia nu se desprinde, este semn că silvoiţa este gata. Atât de groasă trebuie să devină, încât să o poţi tăia cu cuţitul. Din 100 de kilograme de prune, ies în jur de 20 de kilograme de magiun”, menţionează Ligia Alexandra Bodea, o tânără păstrătoare de tradiţii din Sălaj, pentru Adevarul.