Sindromul „Alice în Ţara Minunilor”: Ce este şi cum ştii dacă suferi de el

Chiar daca au trecut 150 de ani de cand „Aventurile lui Alice in Tara Minunilor” (Alice’s Adventures in Wonderland) au fost pentru prima data publicate, oamenii inca mai gasesc noi sensuri in aceasta opera literara.

Povestea lui Lewis Carroll intoarce logica de pe fata pe dos, si de-a lungul drumului, le da neurologilor perspective despre modul in care functioneaza creierul uman.

Personajele din carte exploreaza modul in care noi, oamenii, percepem limbajul, timpul si propriul nostru corp fizic. De exemplu, Alice isi schimba dimensiunile corpului de cateva ori, prin magia de a manca si a bea o potiune.

Citeşte şi Alimentaţie sănătoasă: Regulile de bază pe care toţi nutriţioniştii le acceptă

Alte articole

Salarii care le concurează pe cele din IT într-un domeniu în plină dezvoltare în România. În anii următori, veniturile vor creşte spectaculos

Ce se întâmplă în corp când mănânci carne. Cercetătorii avertizează că acest aliment ne scurtează viața

In 1955, un psihiatru pe nume John Todd a descoperit ca anumiti pacienti raportau exact acelasi sentiment de „deschidere si alungire la fel ca un telescop”. Tulburarea este cunoscuta sub numele de „sindromul Alice in Tara Minunilor” (Alice in Wonderland Syndrome) si se pare ca este cel mai frecvent la copii.

„Am auzit pacienti spunand ca lucrurile apar cu susul in jos sau – chiar daca mami este situata in cealalta parte a camerei – ea pare ca este chiar langa fetita ei”, spune Grant Liu, neurolog la Universitatea din Pennsylvania, in Philadelphia, care a studiat fenomenul.

Jurnalele scriitorului Lewis Carroll arata ca el suferea de migrene, care declanseaza adeseori sindromul Alice in Tara Minunilor – iar acest lucru i-a determinat pe unii oameni sa speculeze ca el a folosit propriile experiente ca inspiratie pentru opera sa.

Grant Liu suspecteaza ca sindromul Alice in Tara Minunilor poate fi legat de activitatea anormala in lobii parietali, zone ale creierului care sunt responsabile de constientizarea spatiala, denaturand astfel simtul de perspectiva si distanta.

Dar in ciuda faptului ca acest lucru poate fi deranjant, aceste iluzii trecatoare sunt, in general, inofensive. „Majoritatea oameniilor nu sunt afectati – si noi oferim asigurari ca pacientii nu sunt nebuni si ca si alti oameni au experimentat de asemenea aceste lucruri si senzatii”, spune Grant Liu.

Citeste mai mult pe feminis.ro.