EXCLUSIV. Şoseaua Kiseleff, istoria unui nume. Cum a ajuns una dintre cele mai mari străzi ale Bucureştiului să poarte de 180 de ani numele unui general rus

La jumătatea secolului al XVIII-lea, Bucureştiul abia scotea capul dincolo de patrulaterul pe care astăzi l-am trasa intre Piaţa Unirii şi Piaţa Victoriei, pe axa nord-sud, şi Piaţa Rosseti şi Piaţa Mihail Kogălniceanu, în plan est-vest.  Încă era un oraş haotic, în care procesul de sistematizare era în toi, iar oamenii abia dacă se obişnuiau cu ideea că străzile au şi trebuie să poarte un nume. De altfel, abia în 1834 s-a introdus nomenclatura oficială a străzilor Capitalei, străzile au început să se lărgească şi au apărut primele canalizări.

În acelaşi an, 1834, îşi încheia mandatul de Guvernator al Principatelor Române contele Pavel Kiseleff, conducătorul administraţiei militare ruseşti. A fost un mandat relativ scurt, de doar cinci ani, dar cu urme adânci în istoria oraşului, urme neşterse nici azi, după aproape 180 de ani.

„În primul rând, Pavel Kiseleff este omul care le-a dat românilor prima Constituţie. În al doilea rând, a refuzat să i se facă statuie, sugerând ca banii folosiţi pentru ridicarea acesteia să fie folosiţi pentru o plantaţie de copaci. A fost practic începutul Parcului Kiseleff”, a declarat istoricul Răzvan Theodorescu, pentru romaniatv.net.

La 10 ani după ce s-a întors în Rusia, românii i-au cinstit meritele şi au dat numele său uneia dintre cele mai importante artere, care pornea de la Piaţa Presei Libere actuală, până la Piaţa Victoriei. Dar ce a făcut contele Kiseleff să merite o asemenea onoare, care nu i-a fost contestată nici de regimul monarhic, nici de legionari şi nici de comunişti? Asta în ciuda extinderii continue a oraşului, care a făcut din Şoseaua Kieseleff una dintre străzile  exclusiviste ale Capitalei. „A existat o încercare de schimbare a numelui străzii la începutul anilor 1990, dar m-am opus vehement”, mai spune Răzvan Theodorescu.

Alte articole

Ilie Bolojan, mesaj dur de Ziua Europei. „Vrem o țară a șanselor egale, pentru fiecare dintre noi, sau o țară dominată de ură și dezinformare?”

Familia tinerei ucise de Emil Gânj trăiește sub pază permanentă. Fratele bărbatului acuzat de crimă ar fi încercat să înfluențeze declarațiile rudelor victimei

Citeşte şi Străinii care s-au îndrăgostit de România: Prinţul Charles, Henry Berthelot, Pavel Kiseleff

În primul rând, Pavel Kiseleff este autorul moral şi oarecum faptic al Regulamentului organic, prima lege organică cvasi-constituțională în Principatele Dunărene. Ca să înţelegem importanţa acestui document trebuie subliniat că el a pus baza occidentalizării societății româneşti, aflată de sute de ani sub influenţa otomanilor şi a Bizanţului. Transformările au fost profunde şi în toate domeniile. Cu efect imediat şi fără legătură cu documentul mai sus menţionat, trebuie spus că la 19 octombrie 1829, când Kifeleff venea la Bucureşti, Capitala se confrunta cu epidemii de ciumă și holeră, pe care contele le-a rezolvat impunând carantina, mărind numărul de medici și importând grâu din Odessa. Problemele interne ale oraşului a încercat să le rezolve înfiinţând o „Comisie într-adins pentru înfrumusețarea și îndreptarea Poliției”, iar primele acţiuni de urbanizare le-a avut o dată cu conceperea „Regulamentului de înfrumusețare a orașului”. Dorinţa sa de urbanizare este certificată şi de faptul că el este cel care a hotărât înfiinţarea oraşului Turnu Severin, cu ocazia unei vizite în regiune, în primăvara lui 1833. Totodată, Brăila și Giurgiu, porturi dunărene revenite sub stăpânirea Țării Românești (de la otomani), ca și portul moldovean Galați, s-au dezvoltat de pe urma comerțului cu grâu, devenind orașe tot mai prospere.

Sub influenţa acestor măsuri de emancipare, migrația din mediul rural spre cel urban a devenit un fenomen de amploare, înregistrându-se în acelaşi timp o explozie a așezărilor în jurul oraşelor existente. Aceste procese au condus, inevitabil, şi către o industrializare minimă.

Citeşte şi Top 6 cele mai sigure cartiere din Bucureşti

Regulamentele Organice în baza cărora s-au produs aceste tranformări sunt primele Constituții din istoria celor două principate române, dar munca lui Pavel Kiseleff pentru România nu s-a oprit aici. Ulterior, în calitate de ambasador al Rusiei la Paris, în perioada 1856-1862, a sprijinit activ Unirea Principatelor Române.

În aceste condiţii, nu-i de mirare că în 1841 în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica i s-a acordat cetățenia muntenească iar în 1844, chiar în care a împlinit 56 de ani, Șoseaua din București, a doua stradă ca importanță după Podul Mogoșoaiei, a fost denumită Şoseaua Kiseleff, nume neschimbat de aproape 180 de ani. Este adevărat, în decembrie 2017 porțiunea dintre Arcul de Triumf și Piața Presei Libere a fost redenumită Bulevardul „Regele Mihai I”, dar aura legendară a contelui Kiseleff rămâne neştirbită, el fiind omul care a pus prima piatră la temelia modernizării României.