Adrian Streinu-Cercel vorbeşte în interviu despre virusul Ebola, despre cauzele izbucnirii epidemiei în Africa de Vest, dar şi despre un eventual pericol al extinderii acesteia.

”Noi ne gândim cu cel puţin un pas sau doi înainte, urmărind harta microorganismelor la nivel mondial. În momentul de faţă nu mai există graniţe pentru microorganisme. Cine îşi imaginează că există graniţe se înşală. Un astfel de virus cum este Ebola poate să ajungă în România în 12 ore – cu tot cu stat prin aeroport, fie că se cheamă aeroportul Heathrow sau cel de la Paris sau cum s-o chema. Asta nu înseamnă însă că vom avea Ebola”, afirmă Adrian Streinu-Cercel.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Profesorul Mircea Beuran dezvăluie greşeala majoră pe care ...

De la un accident banal, la confruntarea cu un inamic necruțător. ...

A: Când a fost descoperit virusul Ebola şi cum a apărut?

Adrian Streinu-Cercel: Virusul Ebola este un virus relativ recent descoperit, recent adică în anii ’70. Avem mai mult de 40 de ani de când îl cunoaştem. Aşa cum se ştie, în momentul în care omul accesează o anumită specie de animale sau în cazul de faţă liliacul de fructe acest virus a trecut de la liliac la om. Intră în categoria aşa-ziselor zoonoze – trecerea unor microorganisme de la animale la om şi asta în contextul în care omul se duce peste animalele respective.

Practic liliacul reprezintă gazda şi nu numai, pentru că acest virus se găseşte şi la cimpanzeu şi la gorile şi macaci. Ca dovadă că aşa este în momentul în care s-au importat o serie de macaci pentru laborator, pentru că reprezintă o specie bună de studiat în laborator, au apărut focare inclusiv în Europa. Este vorba de fosta Iugoslavie şi Germania, unde oameni de laborator au făcut infecţie cu acest virus Ebola şi de bine de rău la vremea respectivă s-au şi vindecat.

A: Există alte virusuri care au simptomatologie asemănătoare?

Adrian Streinu-Cercel: Pe lângă acest virus care generează această febră hemoragică sunt alte virusuri care generează febră hemoragică, cum ar fi Marburg, Lassa, Dengue. Este un virus al febrei Dengue care se găseşte în Europa şi care a fost importat prin importul echipamente de mobilier de bambus. Acest virus este transmis prin ţânţarul tigrat. Odată cu importul de echipament de mobilier de bambus a fost importat şi ţânţarul care transmite febra Dengue şi ca atare febra Dengue a apărut în Europa. Acest virus este la fel ca Ebola – rata de mortalitate până la 50% în mod uzual. Prezintă aceeaşi simptomatologie precum Ebola.

A: Ştiu că aveţi la Institutul ”Matei Balş” un departament special creat pentru asemenea cazuri. Care este istoricul lui?

Adrian Streinu-Cercel: Institutul a demarat în urmă cu cinci ani un proiect pe fonduri europene pentru a dezvolta o unitate de bio-siguranţă de nivel trei şi patru. La vremea respectivă, acum cinci ani, experţii evaluatori au întrebat de ce are nevoie România de un nivel de bio-siguranţă de gradul trei sau patru. Motiv pentru care nu ne-au aprobat proiectul. Proiectul a fost aprobat în cursul acestui an şi este în desfăşurare în momentul de faţă cu termen de finalizare 2015.

A: Cât de expusă este ţara noastră în faţa unui astfel de virus?

Adrian Streinu-Cercel: Noi ne gândim cu cel puţin un pas sau doi înainte, urmărind harta microorganismelor la nivel mondial. În momentul de faţă nu mai există graniţe pentru microorganisme. Cine îşi imaginează că există graniţe se înşală. Un astfel de virus cum este Ebola poate să ajungă în România în 12 ore – cu tot cu stat prin aeroport fie că se cheamă aeroportul Heathrow sau cel de la Paris sau cum s-o chema. Asta nu înseamnă însă că vom avea Ebola.

Am trecut un mare hop în momentul de faţă. Acest mare hop a fost reprezentat de începerea cursurilor în universităţi. Noi am făcut o evaluare în luna august în vederea pregătirii pentru impact şi am constatat că avem la nivelul ţării peste 530 de studenţi care urmau să sosească din zonele respective. A fost o colaborare foarte bună cu Ministerul Educaţiei şi respectiv la nivelul universităţilor. Noi am vizualizat ce urmează potenţial să se întâmple şi ne-am luat măsurile de precauţie. Epidemiologii au ştiut ce au de făcut şi au fost monitorizate prin telefon acele persoane. Nu s-a întâmplat nimic. Este mai bine să ştii pe unde se întâmplă lucruri decât să te trezeşti că ţi-a apărut o chestie şi nu ai de unde să o iei.

A: Faceţi o pregătire specială în acest sens în cadrul departamentului?

Adrian Streinu-Cercel: Ca să vă demonstrez că România s-a pregătit, de circa două luni şi jumătate facem exerciţii de echipare şi dezechipare.

A: De ce faceţi aceste exerciţii?

Adrian Streinu-Cercel: Pentru că ne-am pus problema – cum de a fost posibil ca echipa de la OMS, cei cinci, care au fost acolo, s-au prăpădit, ei având echipament. Analizând noi situaţia şi încercând pe canalele European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) să găsim explicaţii, am ajuns la concluzia că problema este la dezechipare. Motiv pentru care, începând de acum două luni şi jumătate, am făcut training cu doctori, asistente, infirmiere şi în fiecare zi, de la ora 13,00 până la ora 14,00, se îmbracă şi se dezechipează.

A: Cum sunt acele costume, sunt greu de suportat?

Adrian Streinu-Cercel: Categoric, ele generează o căldură internă foarte mare, oamenii transpiră foarte mult în ele, se deshidratează, pierd cam un kilogram, un kilogram şi jumătate în decurs de o jumătate de oră de stat echipat, plus dificultatea de respiraţie. Se lucrează cu trei perechi de mănuşi, o primă pereche se pune iniţial, pe urmă se trage costumul, peste costum se pune a doua pereche de mănuşi şi peste ea se mai pune încă una de tip ginecologic care ajunge până la cot în aşa fel încât în momentul în care se dezechipează să se tragă primele două mănuşi în exterior şi să rămână cu mănuşile curate pentru următoarea procedură. Noi am văzut că este nevoie de a doua persoană la dezechipare. Noi am fost mai buni decât ECDC, ceea ce demonstrează că românii nu sunt proşti şi sunt şi pregătiţi. Problema dezechipării este cea mai importantă. Dezechipatul este esenţialul motiv pentru care am făcut echipe de câte două persoane. Una intră şi lucrează, una ajută la dezechipat în mod obligatoriu. Am pus o a treia persoană care observă ce se întâmplă în aşa fel încât, dacă a constatat că persoana care este echipată şi lucrează la patul bolnavului avea un risc de contaminare, să ştie exact în momentul în care se dezechipează să îi spună celei care o dezechipează: fii atentă la zona respectivă! Pe toate alertele care au fost nu am avut niciun fel de problemă, lumea a marşat foarte bine şi a asistat cu maximum de eficacitate pacienţii respectivi şi nu a fost vorba de Ebola, ci de alte diagnostice. În cadrul departamentului lucrează 25 de medici şi asistente.

A: Ce presupune dotarea de nivel trei-patru?

Adrian Streinu-Cercel: Dotarea de nivel trei-patru în primul rând presupune presiune negativă dacă este cazul. Noi însă am dezafectat un nivel întreg şi am pus la dispoziţie o unitate cu circuit total separat faţă de celelalte circuite astfel încât să nu se intersecteze cu nimic din ce ar fi de partea Institutului. Am făcut un laborator separat numai pentru această situaţie cu unităţi de tip mobil. Practic orice pacient care vine şi are suspiciune de Ebola este asistat acolo, nu pleacă nimic din acea zonă. Am semnat un contract cu cei care se ocupă de deşeuri contaminate gratuit, nu plătim nimic suplimentar, să ne asigure că acele deşeuri sunt distruse prin incinerare fără a fi un pericol pentru mediu.

A: Cum se transmite virusul?

Adrian Streinu-Cercel: Acest virus se transmite prin contact direct – contact direct însemnând pus mâna contaminată, pe urmă dusă la faţă, apoi ajunge pe mucoase, pătrunde prin mucoase şi evident ajunge în interiorul organismului unde generează toate căile de apariţie a bolii.

A: În afară de departamentul de la Institutul Balş mai există alte astfel de centre?

Adrian Streinu-Cercel: În momentul de faţă mai este la Spitalul de Boli Infecţioase de la Iaşi şi Timişoara.

A: Analizele care pot confirma sau infirma suspiciunea unde se fac?

Adrian Streinu-Cercel: Toate analizele se fac aici. Rezultatele se dau în trei ore. De fiecare dată când am avut câte o alertă s-a mobilizat echipa venind de acasă, a lucrat, am dat rezultatul imediat şi am luat atitudinea cea mai bună pentru pacient. Pentru cultura virală trimitem dacă este cazul în Germania, la Hamburg.

CITEŞTE ŞI Declaraţii ALARMANTE: China este EXTREM de VULNERABILĂ în faţa unei epidemii de EBOLA

A: Există vreun medicament care dă rezultate?

Adrian Streinu-Cercel: Nu există deocamdată niciun medicament specific, există o serie de încercări, sunt şapte molecule care sunt evaluate în momentul de faţă la nivel mondial, dar niciuna nu este cu eficacitate maximală pe acest virus.

A: Sunt factori care influenţează rata de supravieţuire?

Adrian Streinu-Cercel: Durata de supravieţuire este condiţionată de sistemul medical, respectiv de posibilitatea de asistare a pacientului critic, adică de terapia intensivă. Ştii să asişti pacientul critic, atunci sunt şanse să supravieţuiască. Nu ştii să faci acest lucru, nu are nicio şansă.

A: Este nevoi de o pregătire specială a personalului?

Adrian Streinu-Cercel: Categoric da. Săptămâna trecută a fost aici profesorul de la Hamburg care s-a confruntat cu primul caz de Ebola din Germania. Am discutat în detaliu cum s-a produs asistarea pacientului şi ceea ce noi pusesem pe hârtie ca puncte esenţiale ţintit la pacient exact au fost cele cu care s-au confruntat şi ei. Asta înseamnă că am studiat foarte bine această boală şi ştim cum să intervenim la fiecare moment.

A: Poate avea mutaţii virusul?

Adrian Streinu-Cercel: Orice este posibil, dar asta este mai puţin important. Important este să nu vină virusul în ţară.

A: Cum se acţionează când o persoană este suspectă de Ebola?

Adrian Streinu-Cercel: Se pune în zona de izolare, se iau probe, se lucrează la laborator, se pune diagnosticul. Am mai trecut prin astfel de episoade. Am avut problema cu SARS, am avut problema primelor cazuri de hepatită cu virusul pandemic. Nu se poate spune că este prima dată când auzim aşa ceva şi că este prima dată când acţionăm în maniera asta, nu. Acum avem alte instrumente pe care nu le aveam în urmă cu 10 ani. Suntem la alt nivel. Suntem cel puţin la fel de bine pregătiţi ca oricare alt stat occidental.

A: Există şi alte pericole care pot să apară?

Adrian Streinu-Cercel: Atâta timp cât omul nu îşi bagă minţile în cap şi nu îşi vede de treaba lui şi se duce peste zona animalelor există riscuri nebănuite. S-a vorbit în urmă cu câţiva ani de boala vacii nebune. Tot de om a fost generată. Au murit nişte vaci, omul fiind avar a transformat vaca în făină nutritivă şi dat-o celorlalte vaci, în loc să o incinereze aşa cum spuneau bătrânii. Bătrânii făceau o groapă cu var, puneau var nestins peste leşul respectiv sau pur şi simplu ardeau cadavrul respectiv. Ei nu şi au generat boala vacii nebune. Se duc alţii mai isteţi, cum ar fi de exemplu Vietnam, şi mănâncă creier crud de maimuţă. Mai banal bolile cu transmitere sexuală. Toată lumea ştie că trebuie să folosească prezervativul în cazul unui contact sexual întâmplător, majoritatea nu îl folosesc. De ce? Că mie nu o să mi se întâmple. Şi dacă se întâmplă îşi pun problema: Cum de mi s-a întâmplat tocmai mie? Omul este de vină, natura şi-a stabilit regulile foarte bine. Gândiţi-vă că noi cunoaştem aproximativ 0,5% din multitudinea de microorganisme care este pe Terra. Avem o estimare de peste un miliard de microorganisme. Noi ştim în jur de 1%.