Care sunt cele 10 chestii/ lucruri personale/ gânduri/ emoții pe care le pui în bagajul pentru Dominicană?

Obiecte personale.. Creion de sprâncene aș vrea să am; în rest, nimic în mod special. Gânduri… plec cu gândul că îmi las casa și tot ce-nseamnă ea, pentru o perioadă nedeterminată. Plec cu emoția necunoscutului, și știu că va fi o experiență incredibil de dificilă; eu zic că sunt pregătită pentru o competiție atât de spectaculoasă și extrem de dură, precum este “Survivor România”, dar mă aștept la “ce-i mai rău”. Sunt convinsă că totul mă va lua prin surprindere, dar sunt pregătită să fac față, să-mi depășesc limitele.

Care sunt obiceiurile/ritualurile de zi cu zi care-ți vor lipsi și cum reușești să te echilibrezi în sensul acesta?

Îmi va fi greu că nu sunt acasă, cu iubitul meu, cățeii mei… . Îmi va lipsi sucul, pentru că sunt disperată după suc, nu beau apă deloc, îmi vor lipsi cartofii prăjiți, în rest n-am cine știe ce tabieturi. Îmi va lipsi să am mâncarea la îndemână, dușul, intimitatea… îmi va lipsi tot ce ține de “acasă”. Lipsa hranei mă va zăpaci și gândul: “ce se întâmplă acasă?”

Ce ți-au spus iubitul tău, dar și Doamna Mamaie atunci când au auzit că pleci într-o nouă aventură extremă?

Robert, iubitul meu, a “conștientizat” recent că plec pentru o perioadă nedeterminată, dacă pot spune așa. Până să vină momentul plecării în Republica Dominicană, am privit amândoi “treaba asta” ca pe ceva ce se va întâmpla în viitor, dar nu verificam niciodată în ce dată suntem. De când am primit biletul de avion a devenit “concretă” aventura “Survivor România”.
Iubitul meu are foarte mari emoții pentru mine, mă încurajează, îmi spune să stau “cuminte”, să fiu liniștită, să nu mă apuce “nebuneală”. Robert mi-a spus să nu mă dau “vitează”, să nu încerc să-mi salvez colegii de nu știu ce păianjen, scorpion, ca să nu pățesc ceva. M-a sfătuit ca și cum aș fi copilul lui. Mamaia e panicată, e o dramă totală la ea: ”Aoleu, mamă, ce ai să faci tu acolo? Ai să slăbești, ai să te îmbolnăvești…”, îmi spune. Mamaia pune mereu răul înainte.

Ruby, ce știi despre Survivor România?

Știu că „Survivor România” va fi o experiență inegalabilă, unică și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am fost aleasă să fac parte din acest show incredibil, pentru că sunt avidă după astfel de aventuri. După parerea mea, acestea sunt experiențe care îți rămân pentru tot restul vieții, și știu că, oricât de greu îmi va fi în timpul competiției, exact momentele acelea mă vor “încărca”, și de acelea voi fi cea mai mândră.

Cum te pregătesti fizic și psihic pentru această aventură?

Fizic nu m-am pregătit deloc în mod special, iar psihic, eu zic că sunt pregătită. Dar știți cum e, cunoști oameni noi, ai anturaj nou, nu cunosc îndeaproape pe nimeni… . Sunt prietenă cu Lino (Golden – Radu Carstea n.r.), de ceva vreme, m-am mai întâlnit și cu Augustin (Viziru – n.r.), la filmări… . Una peste alta, știu că am colegi “mișto” și asta mă calmează. Dar știu că oricât de “mișto” suntem noi, de relaxați, de zâmbitori și joviali, suntem așa aici, în țară, unde ne e cald și bine. În momentul în care vom răbda de foame și vom depinde de câștigarea unei probe pentru a primi mâncare, spre exemplu, cred că se vor încinge spiritele.

Înainte de toate, tu ești un artist. Există ceva din zona aceasta – atitudine, determinare, simt – habar n-am, care să te ajute în genul acesta de aventuri?

Nu cred că mă ajută prea tare faptul că sunt artistă acolo, pentru că, în primul rând, “Survivor România” te obligă să ai o mentalitate de sportiv, determinare. Eu sunt foarte ambițioasă și reacționez foarte bine la tot ce îți oferă adrenalină. Chiar dacă nu sunt o sportivă, știu sigur că atunci când voi avea un obiectiv de îndeplinit, voi face tot ce îmi stă în putință ca să câștig.

Ruby, uită-te în oglindă și spune-ți ceva încurajator apropo de aventura „Survivor România”. Cum sună acest motivațional?
Încă lucrez la “strigătul de luptă”. În orice caz, am să vin cu ceva “tare”!