The New York Times, material amplu despre „mania anticorupţie a României”

Bucureştiul, cunoscut la un moment dat ca „micul Paris”, aminteşte în aceste zile mai degrabă de Revoluţia Franceză decât de strălucirea de altă dată, şi asta din cauză că este dominat de un adevărat regim al terorii judiciare. Astfel începe analiza din cotidianul american The New York Times, privind lupta anticorupţie din ţara noastră.

Publicaţia notează că Traian Băsescu a început abia spre sfârşitul mandatului să susţină o luptă anticorupţie ce a avut de-a lungul timpului rezultate limitate. Pentru fostul preşedinte aceasta a fost, pe de o parte, o armă pentru a-şi ataca opozanţii, iar pe de alta o cale de a mulţum americanii şi europenii, însă demersurile sale au fost tardive, comentează The New York Times. Cu toate acestea, Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale cu promisiuni de eradicare a corupţiei din ţară.

„După ce i s-a refuzat justiţia decenii la rând, mai întâi de dictatori, apoi de democraţi ineficienţi, românii au susţinut cu entuziasm cauza anticorupţie”, scrie cotidianul american.

Citeşte şi: Macovei: Senatorii au pus un nou pumn în gură Justiţiei şi l-au scăpat pe Vosganian

Alte articole

Ministrul Finanțelor, după descinderile DNA la Antifraudă: Vor fi cazuri în continuare. Am totuşi încredere că sunt şi oameni competenţi şi integri

Nicușor Dan a semnat decretul înainte de weekend. Merge direct la Monitorul Oficial și zguduie corupția din temelii

„Mita este, de fapt, endemică în România: Politica nu face decât să reflecte normele sociale. Toată lumea din politică şi din afaceri este considerată vinovată de ceva. Majoritatea românilor recunosc că nu le pasă de problemele din procese, fie că este vorba de ridicol de puţine dovezi sau de proczrori care îi sfătuiesc pe judecători privind verdictele”, potrivit The New York Times.

Cotidianul notează că americanii şi europenii încurajează o schimbare a abordării privind lupta anticorupţie. În concluzie, The New York Times consideră că evoluţia democratică a ţării noastră ar avea de câştigat mai degrabă dacă greşelile din trecut ar fi recunoscute, documentate şi apoi iertate.

Materialul complet poate fi citit AICI.