ZIUA MUNCII 2017: Ziua de 1 Mai nu a fost aleasă întâmplător. Revoluția industrială, la nivel global, a însemnat introducerea unor mașini și utilaje noi care funcționau încontinuu. Se muncea în condiții grele timp de 10-16 ore pe zi, potrivit www.iww.org. Prin urmare, spre sfârșitul secolului al XIX-lea clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obține ziua de lucru de opt ore.

1 MAI, ZIUA MUNCII. Care este semnificaţia acestei zile pe care o sărbătoresc românii

În 1884, în încercarea de a le face muncitorilor viața mai ușoară, în cadrul convenției naționale de la Chicago, Federația Organizațiilor Meșteșugărești și a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federația Americană a Muncii) a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca opt ore să constituie ziua legală de muncă de la și după 1 mai 1886. În anul următor, Federația și-a reiterat proclamația declarând că va fi susținută de greve și demonstrații.

La 1 mai 1886 peste 300 000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărșăluit pentru a-și susține cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago, unde numărul greviștilor ajunse la peste 65 000, lucrurile au escaladat și poliția a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morți și răniți.

SUPERSTIŢII DE 1 MAI: Ce trebuie să faci de Ziua Muncii pentru a atrage norocul de partea ta

În 1889, Congresul Internaționalei a II-a a decretat 1 Mai ca Zi internațională a muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, se arată pe http://indiatoday.intoday.in/. Primele manifestații au avut loc în 1890, atât în SUA, cât și în principalele țări europene. De atunci, an de an, în această zi muncitorii au prilejul să-și exprime public cererile privitoare la condiții mai bune de muncă.

Statele Unite și Canada sărbătoresc Ziua muncii în prima zi de luni a lunii septembrie. În SUA, președintele Grover Cleveland (1885-1889 și 1893-1897) îngrijorat de amenințarea politică a acestei sărbători create de socialiști a decretat în 1894, ca Ziua muncii să fie marcată în prima zi de luni a lunii septembrie. Și în anii 50, președintele Dwight D. Eisenhower (1953-1961) a continuat aceeași politică, declarând ziua de 1 mai, Ziua loialității în SUA, conform https://yeu.ca/may-1-international-workers-day/.

În perioada comunistă, în statele socialiste se desfășurau manifestații ample la care participau oamenii muncii, tinerii și sportivii. Era un prilej de a se ”raporta marile realizări”.

În România, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpenești. Primele demonstrații muncitorești organizate la noi în țară au avut loc în 1945, la București, iar ultimele s-au desfășurat în 1971. 
În 1945, în condițiile în care cel de-al Doilea Război Mondial nu se încheiase, iar pe teritoriul României se aflau trupele sovietice, a avut loc prima demonstrație ”a oamenilor muncii”. Au defilat, cu acest prilej, toate categoriile sociale. Totul s-a desfășurat, conform cutumei, în Piața Aviatorilor din București, unde s-au ridicat tribune speciale pentru astfel de evenimente. Parada începea cu un miting urmat de momentele în care în piață intrau pionierii. Defilau apoi Gărzile patriotice, înființate în august 1968, și muncitorii din fabricile bucureștene, sector după sector. Marile cluburi sportive defilau și ele ”raportând” succese la competițiile naționale și internaționale. Momentul final era asigurat de așa numiții oameni de ordine care intonau ”imnul de luptă a clasei muncitoare din întreaga lume” — ”Internaționala”.

ZIUA PĂMÂNTULUI 2017. Google sărbătoreşte ZIUA PĂMÂNTULUI 2017 cu un logo special

În anii următori, s-a renunțat la parada de 1 Mai, ziua fiind marcată prin adunări numite ”populare” care aveau loc fie pe Stadionul Republicii, care beneficia de instalație pentru nocturnă, fie în Pavilionul Expoziției Economiei Naționale — azi Romexpo, fie în Sala Palatului. Erau prilejuri de omagiere a cuplului Ceaușescu.

În prezent, în cele mai multe state, ziua de 1 Mai este zi liberă — numită Zi a muncii sau a muncitorilor. Pe de altă parte, în numeroase țări din întreaga lume au loc manifestații ale sindicatelor care folosesc acest prilej pentru a-și face publice revendicările sociale sau profesionale.

Ziua Muncii este celebrată luni de Google cu un Doodle Special. Unii dintre noi ne mai amintim cum era sărbătorită Ziua Muncii pe vremea comunismului. 1 Mai – Ziua Muncii era sărbătoarea tradițională a proletariatului.

Ziua Muncii. Propagandă și mititei

 Ziua Muncii 1 Mai a fost marcat de manifestări propagandistice în perioada comunismului. În Scînteia din 1975  se regăsesc articole scurte publicate sub genericul „1 Mai”, cu titluri precum „Cuvinte înscrise cu mîndrie în cronica întrecerii socialiste” (3 aprilie), „Angajamentele muncitoreşti se îndeplinesc cu cinste” (4 aprilie), „Angajamente de onoare, fapte de onoare” (11 aprilie), „Fapte de cinste în cronica bogată a întrecerii” (13 aprilie), „Succese de prestigiu îmbogăţesc cronica întrecerii” (20 aprilie), „Avîntul întrecerii creşte pretutindeni. Zi de zi se obţin remarcabile succese” (25 aprilie) şi „Realizări în întrecerea socialistă. Cum s-au cîştigat 8 luni şi 20 de zile în înfăptuirea cincinalului”.

Ziua Muncii. Ce scria în Scânteia

 

Ziua Muncii Ziarul Scînteia, în numărul său din 1 mai 1975, titra pe prima pagină „Trăiască 1 Mai Ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!” şi publica un articol „Sub conducerea partidului, uniţi, încrezători, puternici”. „Ridicăm pentru a treizeci şi una oară spre cerul liber al patriei, mâinile noastre cu ramurile în floare şi drapele. Cu trei decenii în urmă, ţara se pregătea prin jertfă de sânge – în lupta pentru înfrângerea definitivă a fascismului – pentru adevărata ei primăvară. (…) Tot atâtea motive de angajare cu trup şi suflet într-o unitate indestructibilă pentru exemplara înfăptuire a politicii interne şi externe a Partidului Comunist Român, spre binele şi gloria patriei socialiste. Ne însufleţeşte şi ne cheamă spre noi şi noi izbânzi, consacrate înfloririi României, Programul istoric al partidului”.

Ziua Muncii Omagii pentru Tovarăș

Ziua Muncii Mesele „tovărăşeşti”, omagii aduse muncii şi „entuziastele” adunări populare „distractive” ale tovarăşului Ceauşescu

Ziua Muncii În numărul său din 2 mai 1975, Scînteia publica un material „Sărbătorirea Zilei de 1 Mai”, prezentând „manifestările care au avut loc ieri în întreaga ţară (care) au evocat vibrant bogatele tradiţii revoluţionare de luptă, legăturile de solidaritate internaţionalistă ale clasei muncitoare şi Partidului Comunist Român, contribuţia României la zdrobirea fascismului, marile succese în construcţia socialistă, angajarea fermă a întregului popor pentru înfăptuirea Programului partidului”. De asemenea, numărul prezintă „cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, la masa „tovărăşească” oferită de Comitetul Central al Partidului Comunist Român.

Ziua Muncii Ce scria în 1989

Ziua Muncii Scînteia şi-a păstrat obiceiul şi în anul 1989, când scrie despre 1 Mai încă din primele zile ale lunii aprilie, fiind publicate articole sub genericul „În întâmpinarea Zilei de 1 Mai”. Astfel, sunt publicate articole cu titluri precum „Oameni ai marilor performanţe” (5 aprilie), „Rînduri, rînduri, muncitori” (6 aprilie), „Faptele noastre de muncă – mândria noastră” (9 aprilie), „Măsura hărniciei muncitoreşti” (19 aprilie), „Angajare revoluţionară, soluţii eficiente, de largă perspectivă pentru realizarea integrală a planului” (25 aprilie) şi „Tehnologiile avansate – larg extinse în acţiunea de modernizare” (27 aprilie 1989).

Ziua Muncii Sloganuri  pentru slăvirea „conducătorului iubit”, în 1989

Ziua Muncii Scînteia, din 30 aprilie 1989, a titrat „Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”. În articolul „Aleasă cinstire muncii eroice a poporului condus de partid, remarcabilei activătăţi revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauseşcu”, autorul materialului a suprins adunarea festivă consacrată zilei de 1 Mai, unde au participat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedinte al Republicii Socialiste România, şi tovarăşa Elena Ceauşescu. „Cu entuziasm, cu bucurie în inimi au întâmpinat pe conducătorul iubit al partidului şi al statului tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe tovarăşa Elena Ceauşescu miile de locuitori ai Capitalei veniţi la Sala Palatului Republicii, unde s-a desfăşurat adunarea festivă. Ca de fiecare dată, reîntâlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu oameni ai muncii de cele mai diferite profesii a constituit un prilej de vibrantă reafirmare a dragostei şi a respectului profund cu care partidul, poporul întreg înconjoară pe mare bărbat din fruntea ţării. În aclamaţiile şi uralele participanţilor la adunare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu au luat loc în loja oficială”.

Ziua Muncii Poezii omagiale

Ziua Muncii Poezia a fost şi ea folosită în acele vremuri pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai, ziua „tovarăşului Ceauşescu”. „De ziua muncii”, publicată în paginile ziarului Scînteia din 3 mai 1989: „E ziua muncii ‘nalta noastră ziua/ În fiecare zi din calendarul/ Cu fiecare măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datina străbună/ Cu pâine albă, bună, şi cu sare/ Dar ca să ajungem până sus mai este/ Un drum de muncă multă, de sudoare,/ De dăruire-n fiecare faptă/ De încredere-n flacăra cea mare/ Pe care, simplu, o purtăm în noi/ Drept cea mai tricoloră moştenire/ A fost ce-a fost pe-acest pământ erou/ Şi este încă şi va fi şti să fie/ Cît ziua muncii-i ziua noastră zilnic/ La orice răsărit din calendarul/

Ziua Muncii Cu care măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datină străbună/ Cu pîine albă, bună, şi cu sare”, poezie scrisă de Teofil Balaj.

Ziua Muncii Seri pentru fruntași

Ziua Muncii Nu au lipsit în acel an nici „serile cultural-distractive dedicate fruntaşilor din întreprinderi”. „Bogate şi variate au fost, totodată, în această primă zi, de mai, şi demonstraţiile şi activităţile sportive: astfel, în cadrul manifestării inaugurale «Festivalul cultural-sportiv Buftea», ediţia a V-a au putut fi urmărite evoluţii al cros, viteză, handbal, volei, demonstraţii de aeromodele, karting, tenis de masă etc.”.

Superstiții de 1 Mai

Câte ceva despre Ziua Armindenului sau Ziua Pelinului, cunoscută și ca sărbătoarea bețivilor: Această zi este una specială mai ales pentru oamenii care trăiesc la țară întrucât este o sărbătoare a recoltei. Armindenul se sărbătorește pentru ca pământurile să fie roditoare, să nu bată grindina și plantele sî înflorească frumos. Armindenul este un vechi zeu al agriculturii, care are grijă de toate recoltele.

RITUALUL DIN DIMINEAȚA ZILEI DE 1 MAI

În dimineața de Armindeni, oamenii se spală pe față cu rouă. Se spune că roua simbolizează belșugul, bogăția și sănătatea. Acest ritual al spălării feței cu rouă are loc în primele 3 zile din luna mai, iar în prima zi, cei care țin la tradiții se spală toată ziua cu rouă.

ALTE SUPERSTIȚII DE 1 MAI

1. Gospodarii pun ramuri verzi la porți pentru a avea un an prosper: recoltă bogată, familie sănătoasă, bani mulți în punguță. Ramurile verzi care se pun în fața casei trebuie să vină din cea mai apropiată pădure. Este un mare păcat dacă sunt tăiați copacii apropiați de casă.

2. Armindenul, creanga verde din păduri, se pune noaptea, pe nevăzute, la fetele de măritat și la casele oamenilor harnici. Feciorii din Banat fac în noaptea zilei de 30 aprilie spre 1 Mai, fără a fi văzuți.

3. Totodată, pe 1 Mai încep să se culeagă plantele medicinale amare. De asemenea, este important de știut că în această zi pelinul are puteri magice. 

4. La masa de prânz, se pune pelin lângă tacâmuri, pentru a îndepărta duhurile rele din încăpere și a ușura digestia. 

5. Oamenii de la sate seamănă în ziua de Armindeni doar pepeni, castraveți și anumite soiuri de fasole. 

6. Porumbul este de preferat să fie semănat până la Armindeni, altfel acesta nu va da roade.

IUA MUNCII. În 1933, naziştii au organizat o adevărată sărbătoare închinată muncitorilor germani. Hitler era conştient că politicile sale nu pot avea succes atâta vreme cât guvernul nu îşi asigura sprijinul muncitorilor. Regimul nazist i-a obligat pe toţi germanii să ia parte la sărbătorile de 1 MAI, în speranţa că acest lucru va reduce diviziunile dintre muncitori şi burghezi. Sărbătoarea avea menirea de a promova valorile naţional-socialismului. De 1 Mai, postul de radio public difuza cântece în cinstea muncitorilor. În Berlin aveau loc focuri de artificii. Hitler vorbea despre muncitori ca despre nişte patrioţi adevăraţi, care au construit Germania şi au luptat în războaie şi sublinia că aceştia au fost oprimaţi de liberalismul economic.   „Pe 1 maiorganizam o sarbatoare mare. Pe 2 mai preluam sindicatele” – scria Joseph Goebbels in jurnalul sau, in aprilie, 1933. „Sarbatoarea Nationala a Muncii”, daruita de Hitler muncitorilor germani, a devenit preludiul unui pogrom atroce.

In aprilie 1933, toata Germania era ocupata cu pregatiri de ceremonie. Tineri si batrani repetau cantece, oamenii impodobeau casele si strazile de sarbatoare, peste tot fiind impanzita celebra zvastica nazista. Ministrul Propgandei naziste, Joseph Goebbels, datase 1 mai ca „singura sarbatoare autentica a poporului”, noteaza Deutsche Welle .

Nazistii se foloseau de Ziua Internationala a Muncii pentru a-i castiga de partea lor pe muncitorii germani. Aceasta a fost una dintre miscarile cele mai abile ale cancelarului Adolf Hitler. Pana la venirea sa la putere, o mare parte din muncitorii germani ii sustineau pe social-democrati si comunisti, iar simpatizanti ai acestor partide existau inca destul de multi.

ZIUA MUNCII, Sarbatoarea platita

De la mijlocul secolului al 19-lea, miscarea muncitoreasca internationala sarbatoreste 1 mai ca Ziua Muncii. Pana la venirea nazistilor la putere, aceasta zi nu era sarbatoare legala in Germania. Pentru a participa la manifestatii, muncitorii isi luau o zi libera sau renuntau la leafa pe acea zi. Nazistii schimba acest lucru. Pe 7 aprilie, guvernul lui Hitler desemneaza 1 mai „Ziua Nationala a Muncii”, fiind sarbatoare legala.

Pe 1 mai 1933, Partidul Nazist organizeaza un spectacol grandios. In toata tara au loc mari manifestatii, conduse din umbra de Sturmabteilung (SA), organizatie paramilitara nazista care a jucat un rol esential in ridicarea la putere a lui Hitler in anii 1920, supranumiti „Camasile brune”, SS (Schutzstaffel, bratul inarmat al Partidului National Socialist), Hitlerjugend (Tineretul hitlerist).

Organizatorii, in mod firesc, nu isi fac griji in privinta invinuirilor, conform carora, cu cateva zile inainte, membri SA au terorizat anumiti lideri ai muncitorilor. Cea mai mare manifestatie are loc la Berlin, unde chiar Hitler tine un discurs. Acesta este preluat in direct de toate statiile germane de radio, ajungand pana in cele mai indepartate colturi ale Germaniei.

Sute de mii de berlinezi participa la grandiosul eveniment, colorat cu parada aviatica, parada militara, muzica si focuri de artificii. Joseph Goebbels radia de fericire. „Incredibil eveniment, ca marime si participare.”, scria el in jurnalul sau.

ZIUA MUNCII: Planul din spatele „darurilor”

Nimeni nu banuia ca, in spatele manifestatiilor de 1 Mai, Hitler cocea un plan diabolic. Gobbels scria in jurnalul sau: „Pe 1 mai va avea loc o manifestatie grandioasa. Pe 2 mai vom prelua sindicatele”. Sindicatele libere muncitoresti stateau ca o barna in ochii nazistilor. Acestia isi doreau sa aiba un control total asupra acestora, deoarece se temeau ca, prin intermediul unor greve generale, sindicatele puteau impiedica instalarea dictaturii.

Un astfel de pericol, nu exista in mod normal. Federatia Sindicatelor Germane, care unea toate sindicatele libere din tara, isi anuntase inca din februarie, 1933, neutralitatea politica, intr-o vreme in care trupele SA vanau comunisti ai alti opozanti ai regimului.

Federatia sindicala si-a tinut cuvantul, participand la manifestatiile de 1 Mai. „In aceasta zi, muncitorul german trebuie, in mod clar, sa demonstreze ca este membru deplin al comunitatii nationale germane”, spunea conducerea federala a sindicatelor. „O zi, doua de zgomot, si dupa aceea vor fi in mainile noastre”, nota Goebbels in jurnal, sigur pe succesul sau.

Pe 2 mai incepe pogromul. Trupele SA intra cu forta in birourile sindicatelor, ocupa bancile muncitoresti si redactiile ziarelor sindicale. Aproape nimeni nu manifesta niciun fel de opozitie. Nazistii ii trimit in inchisoare si in lagare de munca pe liderii sindicali. Banii si conturile sindicatelor sunt confiscate. Muncitorii germani accepta fara cracnire si fara opozitie teroarea ce se napustise asupra liderilor lor. „Totul merge ca uns, numai lapte si miere”, scria Goebbels in al sau jurnal.

Frontul Muncitoresc German

Nazistii aduc in locul sindicatelor libere propriile structuri organizatorice. Pe 10 mai, 1933, ei infiinteaza Frontul Muncitoresc German care, de acum, incolo reprezenta interesele tutoror muncitorilor germani. Telul acestuia era sa controleze toata muncitorimea germana si sa ii insufle spiritul nazist. Patronii erau, de asemenea, invitati sa intre in Frontul Muncitoresc.

Inscrierea era „voluntara, dar de dorit”. In 1942, Frontul Muncitoresc avea 25 milioane membri, fiind ce mai mare organizatie din Al Treilea Reich. Urmatoarea 1 Mai, din 1934, nu mai este mentionata ca zi internationala a muncii, ci numai ca sarbatoare a poporului german. In definitiv, cuvantul „munca” dispare tacit din toate manifestele acestei zi.

Hitler isi atinsese telul. Din 2 mai, 1933, sindicatele libere nu mai existau. Mai fusese destrucurata inca o organizatie ce se putea dovedi periciuloasa pentru nazisti, in eforturile lor de a domina total Germania.

ZIUA MUNCII: Şi comuniştii au confiscat 1 Mai

În România, de pildă, după venirea comuniştilor la putere, muncitori, tarani, intelectuali, elevi erau dusi in grupuri mari la reptitiile pentru manifestatie. Acolo se invătau si lozicicile de viata buna si recunstita care trebuia strigate în fata conducatorilor iubiti, aflati in tribuna oficiala.

De fapt, ceea ce se arata la tv ca fiind explozie de bucurie spontana, era pregatit, regizat, cu mult timp in urma. A doua jumatate a lunii aprilie era de sacrificiu. In fabrici si in scoli inceta orice activitate si zilnic muncitorii si elevii faceau repetitie pentru defilare, pentru ca totul sa iasa perfect.  Cui folosea si daca folosea tot acel spectacol hidos, toata acea regie ridicola in care poporul scos in strada trebuia sa-si arate multumirea si recunostinta fata de conducatorul iubit pentru viata buna si realizarile marete, e greu de spus. Oricum, oamenilor li se dadea o ocupatie ca sa nu aiba timp liber sa gandeasca si sa le vina vreo idee ostila partidului ori conducerii de atunci. 

ZIUA MUNCII. Dupa demonstratia care, de obicei, se termina in jurul orei 12, grupuri de oameni, colegi, mai ales, mergeau in parc la o bere si un mic. In functie de cat aveau in buzunar, oamenii isi puteau lungi iesirea si pana seara. Ziua urmatoare era libera asa ca exista timp de odihna. Unul dintre marile avantaje ale acestei sarbatori era, si ma refer aici, mai ales, la perioada anilor ’80, ani grei, de austeritate, ca autoritatile erau mai darnice si astfel magazinele erau mai bine aprovizionate pentru ca omul sa simta sarbatoarea si in casa, in familie.