Vrei să adopţi un copil? Procedura este greoaie, implică timp, MULTE DOCUMENTE, evaluări sociale şi psihologice

Procedura adoptiei in Romania este una destul de greoaie, ce implica timp, multe documente, dar si evaluari sociale si psihologice. În cazul adopției unui copil aflat în sistemul de protecție se parcurg următoarele etape:

Obținerea atestatului de persoană/familie aptă să adopte

Persoana/familia care dorește să adopte, se adresează la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) în a cărei raza teritorială domiciliază sau unui organism privat român autorizat pentru realizarea procedurii de informare prealabilă. După realizarea acestui demers, persoana/familia care dorește să adopte depune la (DGASPC) în a cărei raza teritorială domiciliază cererea privind eliberarea atestatului însoţită de următoarele documente:

• copie de pe buletinul/cartea de identitate, permisul de şedere pe termen lung sau, după caz, cartea de rezidenţă permanentă;
• declaraţie autentică pe propria răspundere cu privire la locuirea efectivă şi continuă pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistând absenţe temporare care cumulat să depăşească 3 luni;
• copie legalizată de pe certificatul de naştere;
• copie legalizată de pe certificatul de căsătorie sau hotărârea de divorţ/certificatul de divorţ, dacă este cazul;
• copie de pe titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei;
• certificatul de cazier judiciar;
• adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor;
• certificat/adeverinţă medical/medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
• minimum două caracterizări de la ultimul loc de muncă pentru fiecare solicitant;
• declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie, cu indicarea expresă a motivelor neasocierii;
• declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu este/sunt decăzut/decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi referitor la faptul că nu are/au copil/copii în sistemul de protecţie specială;
• certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
• certificat/adeverinţă medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice, însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice.

Certificatul de cazier judiciar, certificatul/adeverinţa medicală/medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice, declaraţia autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu este/sunt decăzut/decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi referitor la faptul că nu are/au copil/copii în sistemul de protecţie specială cât şi certificatul/adeverinţa medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice, însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice se solicită şi pentru soţul adoptatorului, în situaţia în care acesta nu se asociază la cererea de adopţie.

DGASPC evaluează garanţiile morale şi condiţiile materiale ale persoanei/familiei care dorește să adopte și asigură acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.

Etapa de evaluare (socială și psihologică) și pregătire (cursuri de pregătire) pentru asumarea în cunoștință de cauză a rolului de părinte adoptator are o durată de maxim 120 de zile de la depunerea cererii de atestare.

După ce obține atestatul de persoană aptă să adopte, persoana/familia urmează să fie înscrisa în Registrul Național pentru Adopții alături de celelalte persoane/familii atestate din România și să aștepte până ce DGASPC o va contacta pentru continuarea procedurii de potrivire teoretică și realizarea potrivirii practice cu un copil adoptabil.

Potrivirea practică cu copilul adoptabil

În cadrul etapei de potrivire practică, se realizează întâlniri între copilul adoptabil și persoana/familia atestată(adoptator).

Prima etapă a potrivirii practice constă în informarea prealabilă a adoptatorului/familiei adoptatoare cu privire la copil, nevoile şi caracteristicile lui, motivele pentru care responsabilul de caz consideră că adoptatorul/familia adoptatoare respectiv/respectivă este potrivit/potrivită pentru acel copil, prezentându-i-se şi fotografii recente ale copilului.

Dacă persoana/familia adoptatoare refuză continuarea potrivirii practice, acest refuz se consemnează şi se motivează în scris.

Dacă adoptatorul/familia adoptatoare acceptă continuarea potrivirii practice, stabileşte împreună cu responsabilul de caz al acestuia/acesteia şi cu cel al copilului, de comun acord, data primei întâlniri cu copilul.

Întâlnirile au drept scop realizarea treptată a acomodării cu adoptatorul/familia adoptatoare şi pot fi realizate atât în mediul de viaţă al copilului, cât şi în afara acestuia. Numărul întâlnirilor necesare pentru constatarea compatibilităţii dintre copil şi adoptator/familia adoptatoare se stabileşte de către cei 2 responsabili de caz (cel al copilului si cel al familiei), în funcţie de particularităţile şi evoluţia cazului. Numărul minim al întâlnirilor este de 4.

Procedura de potrivire încetează dacă pe parcursul potrivirii practice specialiştii constată că nu se realizează acomodarea copilului cu adoptatorul/familia adoptatoare, familia/persoana urmând să aștepte în continuare până ce va fi inclusă într-un alt proced de potrivire practică, cu un alt copil adoptabil.

La finalul potrivirii practice, responsabilul de caz al copilului şi cel al adoptatorului/familiei adoptatoare întocmesc raportul de potrivire și, constatând că s-a realizat acomodarea copilului cu familia adoptatoare, DGASPC, sesizează instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.

Încredințarea copilului în vederea adopției la persoana/familia atestată

Este o măsură care se dispune de către instanta judecătoreasca de la domiciliul copilului și consta în încredințarea acestuia la adoptatori (la domiciliul lor) pentru o perioadă de minim 3 luni.

În perioada încredințării copilului în vederea adopției se monitorizează evoluția copilului și relațiile dintre acesta și adoptator prin vizite bilunare la domiciliul copilului ale reprezentanților DGASPC. Dacă în aceasta perioadă se constată neadaptarea copilului se poate propune instantei judecătorești prelungirea încredințării sau revocarea acesteia.

La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, când se constată că, copilul s-a adaptat noului mediu de viaţă, DGASPC întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, ce urmează a fi comunicat instanţei judecătorești care soluționează cererea de încuviinţare a adopţiei.

Încredințarea în vederea adopției nu este necesară în cazul în care copilul adoptabil urmează a fi adoptat de către tutorele său, ori de către persoana/familia la care se află în plasament de cel puțin 2 ani.

Încuviințarea adopției

Etapa se derulează tot în fața instanței judecătorești după trecerea termenului stabilit pentru perioada de încredințare în vederea adopției. În această etapă adoptatorii îți exprimă în fața instanței judecătorești consimțământul la adopția copilului. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești privind încuviințarea adopției, adoptatorul dobândește drepturi și obligații părintești întocmai ca şi faţă de un copil biologic și încetează definitiv rudenia copilului faţă de părinţii săi fireşti. Se emite un nou cetificat de naștere pentru copil (în care adoptatorii sunt înregistrați la rubrica „părinți”).

Adoptatorii sunt obligaţi să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu sprijinul specialiştilor din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al direcţiei.

Monitorizarea și activitățile post adopție

Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă.

Monitorizarea postadopţie se realizează de către DGASPC de la domiciliul copilului, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale (si efectuarea de vizite la domiciliul copilului) pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.

În perioada de monitorizare postadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia pentru a înlesni realizarea rapoartelor trimestriale şi de a o informa cu privire la schimbarea domiciliului ori la modificările intervenite în structura familiei.

Atât în perioada de monitorizare postadopție cat și ulterior, adoptatorii și adoptatul pot participa la activități post adopție.

Activităţile postadopţie se realizează planificat şi vizează acordarea de suport şi asistenţă de specialitate adoptatului şi adoptatorilor, care să răspundă nevoilor identificate în timpul perioadei de monitorizare postadopţie sau semnalate direct de către cei adoptaţi ori de către persoana/familia adoptatoare.

Obligaţia realizării activităţilor postadoptie revine direcţiei de la domiciliul solicitantului (solicitant fiind familia/persoana adoptatoare sau adoptatul). Aceste activităţi pot fi realizate şi de către organisme private, precum şi de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie, care au încheiat convenţii cu ANPDCA.

Activităţile postadopţie pot consta în:

• informare şi consiliere pentru copii şi părinţi;
• organizarea de cursuri pentru dezvoltarea capacităţilor parentale;
• constituirea de grupuri de suport pentru copii şi părinţi;
• sprijinirea adoptatorilor în vederea informării copilului cu privire la adopţia sa.

Pe perioada monitorizării postadopţie, participarea la activităţile post adopție este obligatorie pentru adoptatori dacă rapoartele întocmite pe această perioadă consemnează o propunere motivată în acest sens. O astfel de propunere poate fi formulată în situaţiile în care se apreciază că există riscul compromiterii relaţiei dintre părinţi şi copilul/copiii adoptaţi ori ar putea determina, în timp, eşecul adopţiei.

În situaţia în care adoptatorii, în mod nejustificat, refuză să dea curs propunerii de a participa la activități post adopție sau refuză să informeze copilul cu privire la adopţia sa, responsabilul de caz poate propune prelungirea perioadei de monitorizare postadopţie peste termenul minim de 2 ani.

În cazul adopției copilului de către soțul părintelui său

Este obligatoriu ca adoptatorul să aibă capacitate deplină de exercițiu, să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul și să nu se afle în vreuna dintre situațiile ce reprezintă impedimente la adopție. Soțul care dorește să adopte copilul celuilalt soț sesizează în mod direct instanţa judecătorească cu acțiune privind încuviințarea adopției. Părțile la acest proces sunt adoptatorul în contradictoriu cu părinții firești ai adoptatului. Pentru încuviințarea adopției este necesar ca ambii părinți biologici să consimtă în fața instanței judecătorești la adopția copilului.

Înainte de exprimarea consimțământului la instanța, părinții biologici trebuie să se adreseze la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază pentru a fi consiliați cu privire la efectele adopției și pentru a obține raportul de consiliere.

Documentele ce trebuie depuse odată cu cererea de încuviințare a adopției sunt:

• raportul/rapoartele de consiliere ale părinților biologici
• certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată
• certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică
• certificatul de naştere ale adoptatorului în copie legalizată
• certificatul de căsătorie al adoptatorului, în copie legalizată
• cazierul judiciar al adoptatorului
• certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris.

Documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;

Pentru adopția copilului de către soțul părintelui firesc nu este necesară obținerea atestatului de persoană/familie aptă să adopte, a statutului de copil adoptabil, încredințarea în vederea adopției și nici monitorizarea post adopție.

În cazul adopției unei persoane majore

Este obligatoriu ca adoptatorul să aibă capacitate deplină de exercițiu, să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul și să nu se afle în vreuna dintre situațiile ce reprezintă impedimente la adopție. Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorității sale. Dovada de „creștere în timpul minorității” se realizează în fața instanței de judecată, cu orice mijloace de probă (înscrisuri, martori, etc)

Părțile la proces sunt adoptatorul și adoptatul care își exprimă consimțămintele la adopție în fața instanței de judecată.

Nu este necesar consimțământul părinților firești ai adoptatului.

Sesizarea instanței judecătorești pentru încuviințarea adopției majorului se realizează direct de către persoana/familia adoptatoare, fără ca legea să prevadă efectuarea vreunei proceduri administrative prealabile.

Impedimentele la adopție

Nu pot adopta persoanele care:

a. Au boli psihice sau handicap mintal

b. Au fost condamnate definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri nu poate adopta.

c. Sunt decăzute din drepturile părinteşti sau au un copil care beneficiază de o măsură de protecţie specială

d. Interdicţia de a adopta se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute lit.a, b, sau c.

Proceduri mai facile de ADOPŢIE

În septembrie, anul trecut, proiectul de lege pentru simplificarea adopţiei a fost aprobat de Guvern. Proiectul de lege propune o serie de dispoziții procedurale care să permită finalizarea unei adopții (pentru toate cele trei etape – declararea adoptabilității, încredințarea în vederea adopției și încuviințarea adopției) într-o perioadă mai scurtă de timp. Astfel, termenul de apel în instanța judecătorească va fi redus de la 30 de zile la 10 zile, iar primul termen de judecată va fi în 15 zile de la înregistrarea cererii. În plus, pentru judecarea cererilor de încredințare în vederea adopției, nu va mai fi necesară citarea părților, fiind evitată o durată mare de timp pentru soluționarea dosarelor.

Prin adoptarea acestui proiect, sunt reglementate situațiile în care părinții  biologici, legal citați de către instanța judecătorească, refuză să se prezinte la două termene fixate de către instanță, neprezentarea lor fiind apreciată drept refuz abuziv de a consimți la adopție, fapt ce va conduce la declararea copilului ca fiind adoptabil. Adopția poate fi stabilită și în cazul în care părinții/rudele care au putut fi găsite, declară că nu doresc să se ocupe de copil, însă ulterior refuză să semneze declarațiile care ar permite copilului să fie declarat adoptabil.   

Pe de altă parte, acolo unde va fi necesar, o comisie rogatorie se poate deplasa la domiciliul părintelui pentru luarea consimțământului acestuia, însă termenul în care aceștia își pot retrage declarațiile conform cărora nu doresc să îngrijească minorul a fost redus de la 60 la 30 de zile. O altă situație reglementată de prezentul proiect este aceea în care, dacă după o perioadă de 6 luni de la instituirea măsurilor de protecție specială, părinții și rudele copilului de până la gradul al patrulea nu sunt găsite, pot fi demarate procedurile de adopție.

Mai mult, termenul de 2 ani stabilit pentru valabilitatea statutului de copil adoptabil va fi eliminat, astfel încât, la obținerea acestui statut, ca urmare a deciziei unei instanțe de judecată, acesta va fi valabil până la încuviințarea adopției sau până ce copilul împlinește vârsta de 14 ani. Termenele vor fi reduse și în cazul adopțiilor internaționale, un copil fiind eligibil pentru o astfel de adopție după o perioadă de un an de la deschiderea procedurii, și nu după doi ani, așa cum se întâmplă în prezent.

O altă noutate reglementată prin acest proiect de lege vizează acordarea unui concediu de acomodare, cu o durată de maximum 90 de zile și a unei indemnizații lunare pe durata încredințării în vederea adopției, oricăruia dintre soții familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit. Valoarea indemnizației va fi raportată la indicatorul social de referință (ISR) și va fi în cuantum de 6,8 ISR. Valoarea indicatorului social de referință este în prezent de 500 de lei. Concediul se acordă în cazul adopției unui copil cu vârsta mai mare de 2 ani, întrucât în cazul copiilor de până la 2 ani, sunt incidente dispozițiile privind concediul și indemnizația lunară privind creșterea copilului.

De asemenea, persoanele care doresc să adopte un copil vor avea dreptul la timp liber în limita a 40 de ore/an pentru efectuarea evaluărilor impuse de obținerea atestatului și realizarea potrivirii practice. Timpul liber se va acorda fără afectarea drepturilor salariale.

O altă măsură prevede prelungirea valabilității atestatului de familie adoptatoare de la un an la 2 ani.

În privința realizării potrivirii teoretice, aceasta va fi efectuată în mod obligatoriu la nivel local, de către fiecare direcție generală de asistență socială și protecția copilului. Responsabilul de caz va accesa lista tuturor adoptatorilor înregistrați cu atestate valabile, care au fost identificați ca fiind corespunzători pentru nevoile copilului. Intrarea în vigoare a legii se va realiza într-un termen de patru luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, moment estimat ca fiind în cursul anului 2016.

Eşti pregătit să adopţi un copil? Ce presupune acest proces din punct de vedere psihologic

Atunci când un cuplu se hotărăşte să adopte un copil este important ca viitorii părinţi să fie pregătiţi pentru acest pas. Adopţia este o acţiune minunată, dar care aduce o serie de responsabilităţi. În plus, dacă partenerii mai au şi un copil natural, atunci aceştia trebuie să ştie cum păstreze armonia în familie şi cum să se implice în creşterea celor mici pentru a nu exista diferenţe.

„Adopţia unui copil este un proces foarte dificil, cel puţin în ţară, e un proces destul de lung însă există o tendinţă din ce în ce mai mare să se facă lucrul acesta. De regulă adopţia vine în urma dificultăţii de a face un copil sau a vârstei înaintate, când e deja mai riscant să faci copii, dar de cele mai multe ori atunci când nu se poate procrea în cuplu în mod natural. Cred că este un lucru minunat să faci lucrul acesta, şi cred că dacă ar fi un proces mai facil, ar adopta mai multă lume”, a declarat, pentru ROMÂNIATV.NET, psihologul Alina Plăişeanu.

Părinţii adoptatori trebuie să ştie că atunci când iau spre creştere un copil abandonat, micuţul vine cu anumite probleme specifice, de aceea este important ca adulţii să acorde o atenţie deosebită şi să fie atenţi cum îl cresc.

„În momentul în care un cuplu se hotărăşte să facă un copil se setează mintea, raţiunea în direcţia aceea şi se pregăteşte. Mulţi citesc, cumpără, merg la cursuri. Pe de altă parte, contactul cu momentul efectiv, cu copilul dă peste cap toată pregătirea dinainte. Un cuplu care se pregăteşte să adopte un copil trebuie să fie conştient de faptul că un copil adoptat este un copil cu problematici specifice şi că părinţii trebuie să fie foarte atenţi la cum cresc copilul respectiv. Adică, mai ales în primii ani de viaţă, dacă observă semne pe care le pot gestiona ulterior este esenţial, pentru că altfel lucrurile pot scăpa de sub control. Nu vorbim neapărat de lucruri extreme, ci despre un copil care are o traumă în spate, are un abandon, are probabil frustrări acumulate şi negestionate sau gestionate în felul lui, indiferent cât e de mic”, precizează, pentru ROMÂNIATV.NET, psihoterapeutul.

Atunci când o familie are deja un copil natural, dar părinţii se hotărăsc să şi adopte este esenţială o relaţie armonioasă între cei mici. Venirea noului copil în cămin poate crea diverse conflicte, dar dacă adulţii ştiu cum să le gestioneze şi să nu facă diferenţe între copii, totul poate decurge normal.