Conform celor mai recente date centralizate de Ministerul Educației, peste 1.600 de clădiri școlare sunt încadrate în expuse unui nivel de hazard seismic ridicat. La un cutremur major, similar celui din 1977, aceste clădiri sunt predispuse la prăbușire. Bucureștiul, capitala europeană cu cel mai mare risc seismic, se află, firesc, în epicentrul acestei probleme. Aici, zeci de școli și grădinițe, multe dintre ele clădiri monument istoric construite la începutul secolului XX, fără o consolidare reală de zeci de ani, continuă să fie folosite zilnic. Pericolul nu se limitează însă la Capitală; județe precum Vrancea, Galați, Buzău, Prahova și Iași se confruntă cu riscuri similare, mii de copii mergând la cursuri în clădiri care le pot deveni capcane.
Cauzele paraliziei: subfinanțare, birocrație și un ping-pong al responsabilității
De ce s-a ajuns aici? Răspunsul este un amestec toxic de nepăsare, subfinanțare cronică și un labirint birocratic. Programele naționale de consolidare s-au mișcat cu o lentoare exasperantă. Procesul este anevoios: de la realizarea expertizei tehnice, la obținerea avizelor, proiectare, licitație publică și, în final, execuția lucrărilor pot trece ani de zile. În acest timp, responsabilitatea este frecvent pasată între administrațiile locale (primării de sector sau de municipiu) și autoritățile centrale, în timp ce clădirile continuă să se degradeze. Părinții și profesorii trag semnale de alarmă, dar de cele mai multe ori se lovesc de un zid al nepăsării administrative și de promisiuni fără acoperire.
O soluție radicală în Sectorul 3: Cazul școlii „Neagoe Basarab”
După ani de inacțiune la nivel central, un caz specific din București scoate în evidență atât gravitatea pericolului, cât și o cale de urmat. Este vorba despre școala gimnazială „Neagoe Basarab” din Sectorul 3. Aflată timp de mulți ani în administrarea Primăriei Capitalei, clădirea era o bombă cu ceas. După ce școala a fost preluată în administrarea Primăriei Sectorului 3, administrația a comandat de urgență o expertiză tehnică pentru a evalua starea reală a structurii. Rezultatele au fost șocante și au confirmat cele mai negre temeri: clădirea se afla în risc de colaps. Nu era vorba despre o simplă nevoie de reabilitare, ci de un pericol iminent pentru oricine ar fi pășit în interior. Surse din cadrul primăriei au descris o realitate înfiorătoare: existau fisuri structurale atât de largi și de profunde, încât puteai introduce o mână în ele.
Concluzia experților a fost clară: consolidarea vechii clădiri, veche de peste 70 de ani și grav afectată, ar fi fost nu doar extrem de costisitoare, ci și nesigură pe termen lung. Așa că administrația locală a luat o decizie drastică, dar necesară: demolarea completă a vechii structuri și construirea de la zero a unei școli noi. Decizia reprezintă un model de asumare a responsabilității. În locul unei cârpeli care ar fi prelungit agonia și riscul, s-a optat pentru o soluție sigură și durabilă. Pe vechiul amplasament va fi ridicată o unitate de învățământ modernă, proiectată să respecte toate normativele de siguranță actuale, oferind elevilor și profesorilor un mediu de învățare sigur și adaptat secolului XXI.
Cazul școlii „Neagoe Basarab” ar trebui să devină un punct de cotitură în abordarea națională a acestei probleme. Pentru multe dintre clădirile vechi și extrem de degradate, reconstrucția poate fi o opțiune mai rapidă, mai sigură și, pe termen lung, mai eficientă din punct de vedere economic decât consolidările interminabile.
Siguranța copiilor nu este negociabilă. Este nevoie de o strategie națională curajoasă, care să includă un audit tehnic la sânge, un mecanism accelerat pentru cazurile de pericol iminent și, mai presus de toate, asumarea răspunderii.