Există cuvinte în limba română care ajung să îi pună în dificultate pe mulți români. Unele cuvinte pot fi auzite sau folosite mai rar în conversații, ori ajung să fie utilizate într-un context greșit. În atenția noastră se află verbul „a abhora”.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), verbul „a abhora” înseamnă „a avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau ceva”. De exemplu, verbul se folosește atunci când o persoană își arată deprecierea față de o anumită situație sau față de o altă persoană.
„abhorá vb. I. tr. A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva; a detesta. • prez.ind. -ez. fr. abhorrer, lat. abhorrēre”, este explicația care apare în DEX.
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române definește verbul în felul următor: „abhora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. abhorez, 3 abhorează; conj. prez. 1 sg. să abhorez, 3 să abhoreze”.
Cum se conjugă verbul „a abhora” la timpul prezent:
eu abhorez
tu abhorezi
el/ea abhorează
noi abhorăm
voi abhorați
ei/ele abhorează
Infinitivul lung este „abhorare”.
Pe lângă verbul de mai sus, care nu este foarte des folosit în conversații, mai sunt anumite verbe care îi pun în dificultate românii. Un exemplu clasic îl constituie verbele „a vrea” și „a voi”.
Verbele sunt indexate în articole diferite în DEX, prin urmare sunt două verbe diferite, cu forme specifice de imperfect.
Atât în conversație, cât și în scris s-au creat forme de impefect hibride, prin amestecarea celor două serii de imperfect: eu vroiam, tu vroiai, el/ea vroia, noi vroiam, voi vroiați, ei/ele vroiau.
Aceste forme sunt greșite, dar foarte des utilizate, iar norma actuală nu le admite, deci trebuie evitate. Prin urmare, trebuie să folosim fie formele de imperfect ale verbului ”a vrea”, fie pe cele ale verbuli ”a voi”, pentru că verbul ”a vroi” nu există.
De reținut că tendința limbii române actuale este de utilizare a verbului ”a voi” la imperfect si a verbului ”a vrea” la prezent, potrivit Chindia Media.