Adrian Hădean critică aspru românii care comandă mâncarea prin aplicaţii: „Apeşi un buton şi capeţi nutreţ”

„Gura bate guru. Serios. În sensul în care-i greu să înveți pe cineva cât e flămând, și de 100 de ori mai greu să înveți pe cineva care-i sătul. Asta am observat pe pielea mea, motiv pentru care încerc să mă țin mereu între ele, nici sătul, nici prea flămând, doar cât să am destulă atenție liberă de instinctul de supraviețuire. Ceea ce-i tot mai rar în lumea noastră guvernată de lene, de lipsa asumării statutului de om, de frici desenate-n tușe tot mai groase și mai stridente. Cum am ajuns aici? Posibil și din cauza aplicațiilor care mijlocesc vânzarea mâncării.

Citeşte şi: În aşteptarea începerii facultăţii, un olimpic din Iaşi şi-a deschis o afacere inedită: produce mâncare caldă, distribuită la automate

Imediat după declanșarea pandemiei, oamenii orientați au început să se orienteze și mai bine, și mai intens, și mai aplicat. Cine a simțit-o cu cenții din măști a câștigat frumos, cine a simțit-o cu dolarii din mănuși și dezinfectanți, a câștigat frumos. Cine a simțit că oamenii ar da oricât de puțin să mănânce căcaturi în vreme ce alții ar da oricât de mult ca să le vândă, a investit masiv în aplicații de livrat mâncare. Care nu-s rele, în sine, dar care, suprapuse peste tot ce înseamnă societatea modernă cunoscută de noi, transformă omenirea încet, dar sigur, într-o mare de guri alimentate la buton.

În doar doi ani, chiar cu accelerația la podea în anul acesta, omenirea a ajuns în locul în care peste jumătate din mâncarea făcută în restaurante e consumată acasă (peste 80% în USA, conform NY Times, cu Europa gonind tare să prindă din urmă și cu Asia la o lungime de cal în spate). Ce e rău în a mânca acasă? Nimic, desigur, mai ales dacă mănânci ce ai gătit tu. Nu-i rău nici să mânânci mâncare comandată/livrată sau take-away, dacă poți face asta în mod conștient. Ceea ce se întâmplă tot mai puțin, judecând după cursa nebună a aplicațiilor care se întrec să livreze mai repede, mai ieftin. Apeși un buton și capeți în schimb promisiunea că într-o oră vei mânca mâncare caldă. Da’ eu nu aș mai numi-o mâncare. Aș numi-o nutreț livrabil, cu tot respectul pentru nutreț.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeşte şi: Comisioane uriaşe ale platformelor food delivery. Proprietarii de restaurante: „Ei sunt marii câştigători”

Scăderea calității mâncării e inevitabilă și garantată, mai garantată (permiteți) decât livrarea într-o oră. Mâncare ieftină poate însemna pentru tine o roșie cumpărată vara din Obor. Pentru un restaurant, mâncare ieftină înseamnă ingrediente mai proaste, personal necalificat (cu capacitate redusă de a găti vag corect, cu capacitate redusă de a respecta niște norme de igienă stricte), înseamnă un meniu limitat la carbohidrați în exces, grăsimi în exces, tehnici de gătire folosite abuziv (prăjire+prăjire și un pic de prăjire la final), legume conservate și supe cu multă gelatină, care rămân fierbinți 20-30 de minute după ambalare. Asta înseamnă că în realitate, un restaurant care are pretenții de la sine, fie nu se bagă, fie pierde lupta prin abandon sau prin abandonarea principiilor care stau la însăși baza deschiderii sale. Nu-i bai, câștigă industria de fast food. Pierdeți voi, care renunțați la capacitatea de a gusta o mâncare, la capacitatea de a întreține o conversație cu un chelner sau cu persoana alături de care mâncați în oraș.

Alte articole

Visezi la o carieră de chef? Iată cum îți poți împlini visul, cât te costă și ce salariu te așteaptă!

Cum se face omleta japoneză în apă. Un bucătar celebru a dezvăluit trucul

Cedați toate aceste abilități elementare ale speciei din care faceți parte în favoarea posibilității de a da un review (personal le găsesc la fel de imbecile și de inutile și pe cele pozitive și pe cele negative, dacă-s făcute în scris și postate pe internet) și eventual de a da din picior dacă livratorul a întârziat 5 minute. Cultura pe bază de review pe care o construiesc aceste aplicații îmi repugnă, pentru că inevitabil distruge exact lucrul care ne-a creat ca societate: capcitatea de dialog deschis, față în față, în timp real și-n locul acțiunii. Oamenilor care nu se privesc în ochi când își vorbesc, le e mai ușor să se dezbine decât să ajungă la acord, e demonstrat și validat de sute de milioane de exemple pe care le vedem zi de zi online”, scrie Adrian Hădean pe Facebook.