Ortodoxe: Sfântul Ioanichie cel Mare
Greco-catolice: Sf. ep. Ieroteu; [Sf. Francisc de Assisi]
Romano-catolice: Sf. Francisc din Assisi
Sfântul Ioanichie cel Mare s-a născut în Bitinia și a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-740), potrivit crestinortodox.ro. În tinerețe, a luptat pentru distrugerea icoanelor. A fost și un soldat remarcabil, reușind să-i salveze viața împăratului într-o luptă cu bulgarii.
S-a retras din armată după încheierea luptei cu bulgarii și a ales să-și petreacă viață în mănăstire. După ce viețuiește în câteva mănăstiri, decide să se retragă în pustiu. După un timp petrecut în pustiu, se stabilește mai întâi în Muntele Conturiului, iar apoi în Muntele Olimp.
Din cauza invidiei, un monah a încercat să-l otrăvească, altul i-a dat foc chiliei, iar altul să-l străpungă cu toiagul, însă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu a rămas în viață. A trecut la cele veșnice în jurul anului 846.
Sfântul Ioanichie a săvârşit numeroasele minuni atât pe parcursul vieții pământești, cât și după moarte. Sfântul Ioanichie a avut darul înainte-vederii, profețind sfârșitul împăraților Nichifor I și Mihail I Rangabe, precum și ascensiunea lui Leon al V-lea Armeanul, scrie Ziarul Lumina.
Alte relatări ni-l ilustrează pe acest sfânt ridicându-se de la pământ în timpul rugăciunii, apoi devenind nevăzut.
La un moment dat, Sfântul Ioanichie a ajuns într-o mănăstire în care se aflau, printre alţi locuitori ai lăcaşului, o mamă și o fiică. Fiica, fiind puternic ispitită, voia să părăsească viața monahală și să plece în lume pentru a se căsători. Insistențele mamei de a rămâne în mănăstire nu au putut-o convinge.
Sfântul Ioanichie a îndemnat-o, însă, pe tânără să pună mâna pe umărul său și s-a rugat să fie eliberată de acest necaz, preluând el ispita în loc. Aceasta a rămas în mănăstire, dar sfântul lui Dumnezeu a început să fie din ce în ce mai încercat de ispite trupești. Dispus mai degrabă să moară decât să cedeze încercărilor, Sfântul Ioanichie s-a apropiat de un șarpe în speranța că îl va mușca și va muri. Însă, imediat ce a atins şarpele, animalul a murit, iar cuviosul a fost eliberat de poftele păcatului.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.