În aproape toate regiunile țării, piftia se regăsește sub diverse denumiri, precum răcitură sau cotoroage, însă rețeta de bază rămâne similară. Indiferent de nume, piftia face parte din ritualul pregătirilor de iarnă și este pregătită, de obicei, în cantități mari, pentru mai multe zile de sărbătoare.
În Ardeal și Banat, piftia este adesea presărată cu boia dulce sau iute și servită cu hrean. În Moldova, piftia se mănâncă frecvent alături de mămăligă și ardei iute murat, în timp ce în sudul României piftia este asociată, de cele mai multe ori, cu muștar. Chiar dacă modul de servire diferă, piftia rămâne un preparat emblematic al iernii.
Pentru o piftie reușită sunt esențiale bucățile de carne bogate în colagen, care ajută la închegarea naturală a preparatului. De aceea, la piftie se folosesc picioare de porc, ciolan, urechi, șorici și, uneori, căpățână. Pentru un gust mai echilibrat, în piftie se adaugă și carne macră, precum pulpa sau spata, dar și limbă de porc.
Carnea pentru piftie se pune la fiert în apă rece, cu sare, încă de la început, iar fierberea trebuie să fie lentă și de durată, de aproximativ 4 – 5 ore. Astfel, zeama de piftie capătă consistența necesară pentru a se închega fără gelatină.
După fierbere, carnea se scoate din zeamă și se curăță cu atenție de oase. Bucățile se așază în vase, iar zeama de piftie se degresează, se strecoară și se asezonează cu usturoi și piper. Pentru o piftie limpede, strecurarea se face prin tifon, un pas esențial pentru aspectul final.
Piftia se lasă mai întâi la răcit, apoi se mută la frigider, unde se încheagă complet. O piftie bine făcută are o textură fermă și un gust intens.
Citește și: Jumări ca la bunica acasă. Ce trebuie să adaugi peste ele când le prăjești, așa devin gustoase și crocante