„Profesorii și școala trebuie să înțeleagă și să accepte rolul părintelui de contributor la actul de educație. Nu este cineva căruia i se comunică ce a decis școala, nu este cineva căruia i se comunică niște lucruri și trebuie să creeze acele mecanisme prin care să aibă o voce și să poată să influențeze educația propriului copil”, a afirmat ministrul David.
Totodată, Daniel David a insistat că părinții trebuie să-și cunoască limitele în raport cu actul pedagogic.
„Dar acestea fiind spuse, părintele, la rândul lui, trebuie să înțeleagă că nu este profesor, nu-i director de școală și nu dă note. Încă o dată, aici vorbim la nivel de viziune și de strategie. O procedură o faci printr-un ordin de ministru.”, a declarat acesta pentru Edupedu.
Tema intervenției părinților în școli a fost reluată și într-o apariție televizată recentă a ministrului, la emisiunea Prim Plan de la TVR Info, unde a atras atenția asupra unui fenomen tot mai des întâlnit în unitățile de învățământ.
„Avem și varianta în care vin părinții (la școală – n.red) și încep să spună ei ce notă trebuie dată, ce barem trebuie făcut”, a declarat Daniel David, reiterând faptul că „părintele nu este profesor”, însă „profesorul trebuie să înțeleagă că vocea părintelui trebuie ascultată”.
Declarațiile ministrului au venit în contextul în care tot mai mulți profesori și directori de școli se plâng de presiunile exercitate de unii părinți asupra actului educațional. Florina Rogalski, profesoară de Limba română la Școala Centrală din București, a menționat în cadrul emisiunii InfoEdu de la TVR Info că mulți părinți nu acceptă altceva decât note maxime pentru copiii lor.
„În clipa în care copilul n-a obținut aceste note, aproape că nu te ascultă”, a spus dascălul.
Nemulțumiri legate de atitudinea părinților față de școală au fost exprimate și de conducerea unor instituții de prestigiu din Capitală. Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, a declarat într-un interviu pentru DC News că simte constant presiunea de a răspunde unor așteptări nejustificate.
„Eu, uneori, am senzația – am vorbit și cu colegi de-ai mei, directori de colegii mari din București – că părinții au de la noi așteptarea să fim un fel de bone”, a afirmat aceasta.
Directoarea a subliniat că este important ca părinții și profesorii să colaboreze, dar în mod echilibrat, respectând competențele fiecărei părți.
„Este normal să stăm la aceeași masă, dar hai să stabilim care sunt limitele. Tu poți interveni, cu priceperea și cu competențele tale, și lasă-ne pe noi de acolo încolo să ne facem treaba. Eu am sentimentul, de cele mai multe ori, că vreau să-mi fac treaba și nu sunt lăsată să-mi fac treaba.”, a adăugat cadrul didactic.