„După trei săptămâni de carantină, închis în garsoniera mea din Shanghai, în timp ce tăiam singurul castravete rămas din ultimul pachet de provizii guvernamentale pentru cină şi după ce am parcurs online o cantitate copleșitoare de experiențe mizerabile din izolare, mi-au venit în cap aceste patru cuvinte ale lui Steve Jobs: Rămâi flămând, rămâi nebun!. Simt că o forță invizibilă îmi strigă acele cuvinte în urechi, apoi le strigă tare și clar spre cerul de deasupra celor 26 de milioane de suflete din acest oraș; acest oraș singuratic, nemișcat, gol, gigantic, care a cunoscut totul atât de efervescent în ultimii 30 de ani”, povesteşte rezidentul din metropola chineză.

„Fiind unul dintre mulți chinezi care s-au întors în China în 2020, după ani petrecuţi în străinătate, pe fondul focarului de Covid-19, deja am învățat și exersat arta de a sta liniștit într-o cameră în mod repetitiv și religios, în ultimii doi ani. Am deja toate aplicațiile de fitness pentru interior, cărțile audio, abonamentele de streaming, aplicațiile de meditație, tot felul de aplicații pentru întâlniri la distanță și numerele livratorilor de mâncare pe care îi cunosc bine, aşa că m-am gândit că aș putea să mă scufund în a patra carantină a vieții mele cu grație, fără să clipesc din ochi, ca şi cum aş fi un profesionist”, spune subiectul din The Guardian.

Alte Articole

Ana Maria Pantaze, croitoreasa care a câștigat „Românii ...

Vladimir Putin va merge pe frontul din Ucraina! Anunț de ultimă ...

Accident dramatic în Turcia! Un autobuz s-a răsturnat în timp ...

A început ca un tren lent. În prima săptămână a lunii martie, am știut că unii sunt blocați ici și colo, timp de câteva zile, din cauza unui nou val de infecții cu varianta Omicron, dar nimeni pe care îl cunosc personal nu fusese încă afectat de situație. În a doua săptămână, toată lumea avea un prieten închis fie în biroul său, fie în locuinţa sa. Meme-uri și glume au început să circule pe rețelele sociale chineze: „Cei care sunt la serviciu își petrec ziua îngrijorându-se dacă se pot întoarce acasă în seara asta, cei care sunt acasă își petrec noaptea îngrijorându-se dacă pot merge la serviciu a doua zi dimineață”.

Până la jumătatea lunii martie, toată lumea știa cu siguranță că era pe cale să aibă loc un fel de lockdown. Birourile au început să se închidă și oamenii au fost rugați treptat să lucreze de acasă. Numărul de cazuri încă nu făcea parte din discuțiile zilnice și nimeni nu era cu adevărat îngrijorat pentru că… să fim serioşi: toată lumea are un prieten sau un prieten al unui prieten din afara Chinei care a luat Covid, s-a vindecat și acum se distrează de minune.

Citeşte şi La Shanghai, viaţa în lockdown a devenit un coşmar. Vecinii se denunţă unii pe alţii, tinerii s-au pornit împotriva bătrânilor, iar localnicii împotriva străinilor

În ultima săptămână a lunii martie, am realizat în sfârșit că suntem într-o situaţie nasoală și vom rămâne aşa mult timp. Autoritățile au început să impun în sfârșit o izolare completă, pe segmente, timp de 10 zile. Am adunat în mod rezonabil mâncare timp de 10 zile, am început să descarc cărți spirituale și clasice de budism pentru bunăstarea mea mentală și mi-am notat programul zilnic pe o tablă albă. Apoi, situația s-a înrăutățit din ce în ce mai mult. Printre prieteni, am ajuns la un consens tăcut: în spatele fiecărui zâmbet de pe WeChat, la ora 6 dimineața, se află un rezident disperat în Shanghai.

În ziua a șasea a apărut o adevărată anxietate. Un vecin a bătut la ușă pentru a cere orez. Are 50 de ani, locuiește singur în clădirea de lângă mine și a rămas fără ultimul bob. Am turnat jumătate din pachetul meu de orez în oala din mâinile lui și l-am refuzat când a insistat să mă plătească. În clipa în care am închis ușa, mi-am dat seama că situația ajunsese într-un punct în care a devenit dificil să obții strictul necesar.

În săptămâna a treia încep să apară piețele negre: Coca-Cola, tăițeii instant, mango uscat și chips-uri sunt vândute cu două sau trei ori mai mari decât prețul inițial prin fereastra unui rezident către restul de pe același hol. Ultimele câteva săptămâni au fost suficient de deprimante, deoarece anxietatea legată de mâncare începe încet să-i tragă pe oameni în jos, dar numărul zilnic de noi infecții continuă să crească.

Citeşte şi Lockdown la Shanghai, oamenii au ajuns la disperare. Terorizată de statul în casă, populaţia urlă şi fluieră de la ferestre, noaptea întreagă VIDEO

„Ne aflăm acum într-o țară care respectă cu fermitate toleranța zero, dar cazurile cresc. În condiţiile astea restricţiile apar ca și cum ţi-ai pune în bagaj bikini pentru o călătorie în Siberia, ai folosi bețișoarele pentru a mânca friptură sau ai învăța un vultur cum să înoate. Atunci când situațiile extreme se confruntă, se întâmplă o dramă.

Pot vedea asemănarea ciudată dintre a fi „pozitiv/suspect” acum și a fi „intelectual/burghez” în anii 1960 în timpul Revoluției Culturale.

Sincer să fiu, asta mă neliniștește mult mai mult decât foamea sau Covid-19”, mai scrie rezidentul chinez aflat în lockdown.