POVESTEA ADEVĂRATĂ A UNEI tinere românce abuzată de propriul iubit. "Când mă atinge un bărbat mi se întoarce stomacul pe dos"

Ce făcea fostul meu iubit cel mai bine? Făcea abuzul să pară cel mai frumos mod în care poți fi iubit.

Iubirea nu trebuie să te lase cu traume. O relație abuzivă, în schimb, te frânge în mii de bucăți cu acordul tău și te uiți neputincios cum chiar tu te strângi de pe jos, la final, cu un făraș pe care scrie "VINOVĂȚIE" și te arunci la gunoi. Cândva, începuturile erau lucruri frumoase și ultimul început frumos a fost când l-am întâlnit pe el. Era bărbatul de care aveam nevoie: iubitor, atent, tandru, jucăuș, protector, prințul mult visat; dar acum începuturile aduc doar crize de anxietate și flashback-uri dureroase. Nu îl voi numi iubitul meu pentru că niciodată nu fost iubire din partea lui. El este abuzatorul meu.

Citeşte şi Cum sa faci sa fii cea mai buna iubita pe care a avut-o vreodata

Eram o adolescentă fericită și mândră de relația ei. Una dintre cele mai pregnante amintiri e participarea la un sondaj despre violența în cuplurile adolescenților, unde atât eu, cât și el am avut de completat un formular. Printre întrebările acelui formular se găseau și posibile scenarii: să fii lovit de partener, umilit sau forțat să faci sex; mi se părea ceva ireal, cum să facă iubitul meu așa ceva cu mine sau chiar eu cu el?

Abuzul a lăsat urme adânci: „De fiecare dată când mă atinge un bărbat mi se întoarce stomacul pe dos"

Apoi am aflat. Am aflat cum e să nu te lase să dormi noaptea că el altfel se sinucide, deși trebuia să merg a doua zi la liceu.

Am crezut că are doar o perioadă mai grea. A venit perioada în care cea mai mare dovadă a dragostei mele pentru el erau pozele nud: "Dacă nu îmi trimiți poze cu tine dezbrăcată înseamnă că nu mă iubești". Am ținut garda sus și nu i-am trimis, dar în schimb intra peste mine în baie când făceam duș și mă fotografia. Mi-e rușine încă și nu puteam face nimic – părinții ar fi zis că eu sunt de vină, poliția nu își avea rostul.

Era tare protector, mereu stătea lângă mine, îmi scria non-stop și eu, ca o proastă, credeam că nu poate respira fără mine. Voia doar să se asigure că sunt a lui și doar a lui. Mă urmarea obsesiv pe social media, niciun prieten nu scăpa fără să fie analizat de el. Trebuia să îmi ajut sora să se mute și timp de două zile nu am apucat să ne vedem. A vrut să ne despărțim pentru că îl neglijam. Mă simțeam oribil: el era acolo, mă iubea, iar eu nu-i puteam oferi ce își dorea. Ce iubită jalnică... Mi-am început viața sexuală după ce am împlinit 18 ani. Voiam să marchez momentul important. L-am marcat atât de bine în memorie încât de fiecare dată când mă atinge un bărbat mi se întoarce stomacul pe dos. Țipam și plângeam să se oprească, pentru că mă durea. Nu a avut orgasm din cauza asta, așa că m-a pus în genunchi în fața lui. Am refuzat să fac ce își dorea.

Continuarea poveştii pe unica.ro.