Singurul submarin al României, Delfinul, nu s-a mai scufundat de 20 de ani. Ceauşescu l-a cumpărat de la ruşi cu 60 de milioane dolari

Submarinele sunt, deci, un fel de avioane de vânătoare ale mărilor şi oceanelor, dar totuşi interesul publicului larg pentru ele nu este la fel de mare. Poate din cauză că nu sunt la fel de dinamice, deci au fost mult mai puţine filme făcute pe această temă, sau din cauză că întreaga tehnologie şi procedurile de operare ale submarinelor sunt ţinute secret cât mai mult posibil.

„Submarinul este considerat o armă strategică în toate marinele din lume. Dacă vă uitaţi şi căutaţi pe internet, majoritatea submarinelor care sunt prezentate, pozele maschează într-un fel părţile care sunt sensibile la orice submarin. Mă refer aici la sonar, mă refer la grafice de scufundare, m-aş putea referi la tabele de scufundare, de neetanşeitate", explică Costea Bela.

România dispune de o astfel de navă, submarinul Delfinul, achiziţionat de la ruşi în 1985 şi botezat după predecesorul său, NMS Delfinul, construit în 1936 şi capturat de ruşi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Delfinul original a fost retrocedat în 1957, dar sub formă de epavă, astfel încât a fost reparat şi folosit ca navă de cercetări, iar în 1970 a fost casat.

Delfinul, achiziţionat la ordinul specific al lui Nicolae Ceauşescu, a fost recepţionat în secret de la - pe atunci (1985) - aliaţii ruşi, fără fastul specific acestor tipuri de evenimente în regimul comunist. Submarinul are 72 de metri lungime, peste 10 metri lăţime, şi a fost proiectat după modelul picăturii de apă alungite, diferit de cel al celor clasice, ceea ce îl face să acţioneze mai rapid în imersiune şi mai greu la revenirea la suprafaţă.

Viteza de croazieră a suprafaţă este, în medie, de 10 noduri, iar în imersiune de 20 de noduri, ceea ce înseamnă aproximativ 40 de km/h.

Figurează în acte drept „submersibil spion şi vânător de submarine nucleare" şi a fost conceput special pentru contraatac în timpul Războiului Rece. Echipajul are o autonomie de 45 de zile la bordul său, timp în care se pot executa misiuni de luptă sau de cercetare.

În prezent, comandantul Delfinului este comandorul Daniel Boboc, care explică ce presupune, în principiu, să fii la cârma unei astfel de nave.

„Putem spune despre submarin nu că s-ar ocupa cu ceva anume. Primeşte misiunea şi trebuie să o îndeplinească în condiţii de siguranţă. Comandantul trebuie, obligatoriu, să aducă şi nava şi echipajul înapoi acasă. Trebuie, de asemenea, să ştie că în orice moment poate să fie nevoit să ia o decizie neplăcută. Să sacrifice unul, doi sau trei oameni, pentru a salva restul navei şi restul echipajului”, spune comandorul Boboc (în imagine).

Citeşte şi: Arestul Poliţiei Suceava a fost închis după ce şeful instituţiei a fost testat pozitiv cu COVID-19

Se naşte firesc întrebarea, cum de o astfel de navă din proprietatea Marinei Române este practic necunoscută publicului? Este simplu: Delfinul este neoperaţional din anul 1996, când bateria de acumulatori a trebuit să fie scoasă din uz şi nu a fost niciodată înlocuită. De 24 de ani, deja.

Ultima dată când submarinul Delfinul a intrat în imersiune, în anul 1995, la comanda sa se afla comandorul în rezervă Dumitru Pleşca.

„Am navigat, în calitate de comandant, în raionul de pregătire, situat undeva la 100 şi ceva de mile marine, traversă Constanţa, un raion plin de pescadoare turceşti şi nave comerciale. Trebuia să ieşim la suprafaţă, iar ieşirea trebuia executată rapid, pentru că în jur erau nave de suprafaţă şi ca să ne asigurăm că nu intrăm în coleziune cu acestea. Am ordonat mărirea vitezei, pentru a ieşi mai rapid, când electricianul a raportat că bateriile nu mai făceau faţă. Am ieşit de avarie la suprafaţă şi, împreună cu şeful mecanic am hotărît să nu mai punem în pericol viaţa echipajului şi să nu mai facem imersiuni”, povesteşte comandorul în rezervă Pleşca.

De la acea misiune, submarinul Delfinul nu a mai folosit în misiuni, dar el este complet funcţional, doar că, în absenţa unei baterii noi, nu se poate deplasa în condiţii de siguranţă.

„Nu trebuie să-şi imagineze nimeni că dacă submarinul este neoperaţional, el nu funcţionează. Toate sistemele şi aparatura de la bord sunt funcţionale, sunt verificate săptămânal în cadrul unui execrciţiu general şi de trei ori pe săptămână în exerciţii parţiale”, explică comandantul Daniel Boboc.

Citeşte şi: Poliţia de Frontieră: Aproape 19.000 de persoane au tranzitat punctele de frontieră în ultimele 24 de ore

Fostul comandant, Dumitru Pleşca, a făcut şi o evaluare „din ochi”, dar şi din experienţa acumulată la conducerea navei, a costurilor pe care le-ar presupune reparaţia submarinului.

„În 1997 a venit o delegaţie rusă pentru a evalua costurile reparaţiei şi atuncii erau în jur de 19,5 milioane de dolari, cu tot cu baterie. Dar, având în vedere că reparaţia nu s-a făcut la timp, costul creşte cu aproximativ 2% pe an. Cam vreo 30, 30 şi ceva de milioane de dolari, evaluez eu, ar costa aducerea în stare de operativitate, cu tot cu baterie”, spune comandorul Pleşca.

În 2016, ministrul Apărării de la data respectivă, Mircea Duşa, dădea asigurări că face tot ce îi stă în putinţă pentru ca această navă unicat a Marinei Române să fie reparată şi repusă în uz.

„Şi domnul prim ministru mi-a promis şi este important să alocăm fonduri pe bugetările anilor viitori pentru a începe procesul de modernizare şi operaţionalizare a submarinului. Este important şi necesar să realizăm acele obiective carre să-l facă compatibil cu o capabilitate din NATO”, spunea atunci ministrul.

Nu doar bateria este problema, chiar dacă este principala piesă care lipseşte, dar submarinul, pentru a fi operaţional ar avea nevoie şi de o revizie tehnică meticuloasă, după cum explică comandantul Boboc.

„Are nevoie de o revizie tehnică generală, nu trebuie să ne ascundem. Noi ştim că tehnica funcţionează, dar funcţionează în condiţiile actuale, adică suntem la suprafaţă, suntem la cheu, nu se poate întâmpla nimic. Nu ştim dacă funcţionează în parametri şi la adâncimea de 300 de metri şi nu vrem să aflăm că nu funcţionează, pentru că ar însemna să pierdem şi nava şi oamenii”, spune comandantul Delfinului.

Citeşte şi: Raed Arafat, mesaj pentru români: "Nu mergeţi în vizite, de Paşte! Chiar şi câteva minute pot fi fatale"

Interesul pentru aducerea submarinului în stare de funcţionare a fost aproape nul din partea autorităţilor române, în ciuda declaraţiilor, iar asta se poate deduce şi din spusele comandorului în rezervă Dumitru Pleşca, care afirmă că niciun preşedinte al României de după 1990 nu a vizitat nava, deşi prin Constituţie este Comandantul Suprem al Forţelor Armate Române.

„Nicolae Ceauşescu împreună cu soţia au vizitat submarinul, ba chiar Ceauşescu a şi vrut să coboare la bordul submarinului, dar Elena Ceauşescu nu i-a... nu i-a permis. Nu ştiu dacă în Consiliul Superior de Apărare a Ţării s-a discutat problema reparaţiei submarinului. Înseamnă că, ştiu eu, consilierii, alte personalităţi, nu şi-au dat seama de rolul şi importanţa unui submarin pentru forţele navale. Mă gândesc acum, cu gazele şi petrolul din Marea Neagră, care am înţeles că vor aproviziona întreaga Europă, consider că un submarin ar fi foarte util pentru apărarea acestor platforme”, spune comandorul.

Comandorul Vergil Moraru, Comandantul Centrului de Scafandrii al Marinei Române, explică şi el importanţa strategică a unei astfel de nave.

„Ieşirea unui submarin pe mare înseamnă un lucru extrem de important de cunoscut de către un adversar. Acesta alocă forţe foarte multe pentru a cunoaşte intenţiile acestuia, iar numai faptul că a părăsit portul constituie o ameninţare pentru adversar, pentru că activitatea din imersiune nu este cunoscută şi este foarte greu de detectat. Acest submarin, denumit de specialişti „vânătorul de submarine nucleare”, este unul redutabil. Are o amprentă acustică şi termică foarte scăzute, greu de depistat chiar şi de către aviaţia NATO şi alte sisteme foarte performante”, spune acesta.

Se spune că pentru neutralizarea unui submarin de clasă Kilo, din care face parte Delfinul, un adversar trebuie să scoată pe mare o întreagă grupare navală, iar în mâna unui comandant experimentat este foarte greu, aproape imposibil de găsit.

Chiar dacă toate administraţiile de după Revoluţia din 1989 au ignorat această problemă şi nu făcut nimic pentru repunerea în stare operaţională a submarinului Delfinul, comandorul în rezervă Paul Chiron, fost Şef de Stat Major al Brigăzii de Submarine şi Scafandri, are o menţiunea specială pentru preşedintele Traian Băsescu, de la care spune că ar fi avut aşteptări aparte.

„Înclin să cred că politicienii pe care îi avem şi militarii pe care îi avem sunt oameni care gândesc la interesul acestei naţiuni. Ca marinar şi comandant de cursă lungă, m-aş fi aşteptat ca preşedintele marinar să ia o decizie şi în această problemă. Naţiunile care au interese şi care se respectă ca naţiuni, ceea ce România a fost,o naţiune care s-a respectat, investesc.”, este concluzia comandantului Chiron.

Citeşte şi: Carmen Dan îl face PRAF pe Marcel Vela după acordul MAI-BOR: "Nu e bine să minţi, mai ales în Săptămâna Mare"