Ortodoxe: Sf. Muceniţă Pelaghia; Sf. Monica, mama Fericitului Augustin
Greco-catolice: Sf. Muceniţă Pelaghia
Romano-catolice: Sf. Martir Florian
Sfânta Muceniţă Pelaghia s-a născut în orașul Tars din provincia Cilicia, în sud-estul Asiei Mici, şi făcea parte din clasa înaltă a societăţii, scrie basilica.ro
Pelaghia era orfană din tată, iar mama ei păstra legăturile cu familiile păgânilor din înalta societate, unii dintre ei având funcţii importante la curtea împărătească din Nicomidia.
Pelaghia a învăţat credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini. În plus, Episcopul Klinon, episcopal creştin al oraşului, i-a apărut în vis şi i-a vorbit despre Iisus. Când a aflat că episcopul a fugit în munţi din cauza persecuţiei creştinilor, tânăra s-a întristat peste măsură, deoarece aştepta de mult timp să primească sfântul botez.
Între timp, fiul împăratului Diocleţian a aflat despre frumuseţea Pelaghiei şi a trimis slujitori pentru a o peţi. Nedorind să se căsătorească, Pelaghia a recunoscut în faţa mamei sale şi a slujitorilor imperiali că este creştină, ceea ce a atras dispreţul lor. Ulterior acestei dezvăluiri, Pelaghia a reuşit să obţină de la mama ei învoirea de a se duce să îşi viziteze doica.
Pe drum, i-a ieşit în cale Episcopul Klinon, pe care tânăra l-a recunoscut din vis şi faţă de care şi-a exprimat dorinţa de a primi sfântul botez. Nefiind nici un izvor în apropiere, episcopul s-a rugat lui Dumnezeu pentru a oferi Pelaghiei Botezul Domnului şi, în timp ce se ruga, din pământ a ţâşnit apă.
Citeşte şi CALENDAR ORTODOX MAI 2020. Sărbători religioase în MAI 2020
După ce a primit botezul creştin, i-a trimis fiului împăratului veste că nu mai doreşte să-i fie soţie pentru că şi-a închinat întreaga viaţă lui Hristos. Auzind acestea, Diocleţian a poruncit ca Sfânta Pelaghia să fie adusă înaintea lui.
Pelaghia a fost dusă la judecată, în faţa împăratului Diocleţian, chiar de către mama ei. Neputând să o întoarcă de la credinţa în Iisus Hristos, împăratul a poruncit să fie arsă într-o baie de bronz clocotită. Trupul ei s-a topit ca ceara, răspândind în întregul oraş o mireasmă de mir binemirositor. Astfel, fecioara Pelaghia şi-a dat viaţa pentru Hristos în ziua de 4 mai, primind cununa muceniciei.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfânta Monica s-a născut în orașul african Tagaste în anul 322, din părinți creștini. S-a căsătorit cu un pagan, care nu i-a fost credincios. Cu toate acestea, nu a ridicat niciodată mâna asupra ei pentru că, spunea Sfânta Monica, ea își punea pază gurii în prezența lui. Împreună au avut trei copii: pe Augustin, pe Navigius și pe Perpetua, dar Patritius nu a vrut ca pruncii să fie botezați.
Ajuns la vârsta tinereții, Augustin trăia cu o tânără în Cartagina, cu care avea și un copil. Sfânta Monica se ruga cu credință și cu lacrimi pentru fiul ei, ca să primească botezul înainte de moarte. Văzându-i rugăciunile și lacrimile vărsate pentru fiul lor, Augustin, soțul ei s-a convertit. Augustin a continuat, însă, să ducă o viață departe de Hristos.
Pe când se afla în Cartagina, Augustin a fost captat de învățătura sectanţilor maniheiști, care judecau lucrurile în mod absolut, considerându-le bune sau rele. Mama sa s-a tulburat foarte mult și a încercat să-l convingă că nu face ceea ce este bine, dar a avut un vis în care i se spunea să aibă răbdare cu fiul ei. Augustin nu a plecat, însă, urechea, la învăţăturile mamei lui, rămânând fidel maniheismului vreme de nouă ani. În tot acest timp, Sfânta Monica nu a încetat să nădăjduiască pentru fiul ei.
Mai târziu, pe când Augustin se afla la Mediolanum (Milano), l-a cunoscut pe Sfântul Ambrozie și a fost cucerit de învăţăturile lui. După ce s-a botezat, Augustin s-a întors, împreună cu mama lui, în Africa. Pe drum, în orașul Ostia de lângă Roma, Sfânta Monica a adormit întru Domnul, la vârsta de 56 de ani. A fost înmormântată la Ostia, iar în secolul al VI-lea osemintele ei au fost mutate în cripta unei biserici, pentru ca, în secolul al XV-lea, să fie duse la Roma.
În Apus, Sfânta Monica este considerată protectoarea soțiilor și mamelor ale căror soți și fii au apucat-o pe calea pierzaniei.
Sfânta Monica, în viață ta văd împlinite cuvintele lui Isus: „Fericiți sunt cei ce plâng, căci ei se vor bucură”, sau: „Orice veți cere de la Tatăl în numele meu, veți primi”, de aceea: „Cereți… bateți… stăruiți și veți primi!”
Mijlocește-mi de la acela care este bucuria ta veșnică statornicie și mângâiere în rugăciunea pentru soțul meu, care s-a îndepărtat de Dumnezeu, a devenit indiferent, sau este de-a dreptul revoltat împotriva lui și a sfintei Biserici. Dobândește-mi bucuria de a-l vedea alături de mine, nu numai în căminul nostru, ci și în rugăciune și în casă Domnului, pentru că, la sfârșitul acestei vieți, să ne bucurăm împreună în cer, făcând parte dintre fericiții lui Dumnezeu. Amin.
Sfântă Monica, întărită de cuvintele sfântului Ambroziu: „Nu e posibil că fiul atâtor lacrimi să piară!”, te-ai rugat cu inima plină de durere timp de șaisprezece ani pentru fiul tău, Augustin. Dumnezeu ți-a răsplătit statornicia în rugăciune, dându-ți bucuria de a muri în brațele fiului tău, care spunea: „Pentru ține ne-ai creat, Doamne, și neliniștită este inima noastră până când nu se va odihni ține!”.
Privește la zbuciumul meu sufletesc și la lacrimile pe care le vărs pentru fiul meu înstrăinat de Dumnezeu. Atras de vicii și prieteni răi, el rătăcește pe cai greșite și nu găsesc nici o cale, nici un cuvânt spre a-l întoarce! Roagă-l pe bunul Dumnezeu, să-mi trimită mângâierea și bucuria de a-l vedea în casă părintească plin de o sinceră căînță, pentru că, reuniți încă de pe pământ la sfânta Biserică, să-l laud împreună cu el pe Dumnezeu în toată veșnicia. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.