Cutremur cu magnitudine 4.7 în România, revizuit la 4.6. S-a simţit şi la Bucureşti

UPDATE: INFP a revizuit cutremurul la 4.4, apoi s-a revenit la 4.6.

UPDATE: Cutemurul din Vrancea a fost revizuit la o gagnitudine de 4.6. Iniţial, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului a anunţat că seismul a avut magnitudinea 4,7 şi s-a produs la adâncimea de 157,5 kilometri, dar ulterior aceste coordonate au fost revizuite. 

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) a anunţat că până în acest moment nu s-au înregistrat apeluri sau alte informaţii privind posibile pagube şi că se fac în continuare verificări.

Cutremur în România, la adâncime de peste 100 kilometri. Conform INFP, seismul a avut o magnitudine de moment de 4.7.

Alte articole

Cutremur cu magnitudine 6.3 în Ecuador. Peste 100 de locuințe s-au prăbuşit

Cutremur cu magnitudine 4.5, urmat vineri de o replică de magnitudine 3.9. Populaţia este panicată

Cel mai puternic seism din acest an a avut magnitudinea 3,9 şi s-a produs în 4 februarie în judeţul Buzău. 

Cutremur puternic în România. Mărturii pe Facebook: Puternic la etajul 7. Am crezut că m-a lovit cineva… dar eram parcată

Potrivit Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului, seismul a avut loc la ora 12:24. Cutremurul, – cu magnitudinea 4.7 pe scara Richter – s-a produs la adâncimea de 157, 5 kilometri.

Cutremurul s-a produs în apropierea urmatoarelor oraşe: Nehoiu(41km), Covasna(45km), Slănic-Moldova(52km), Târgu Secuiesc(55km), Odobeşti(56km)

Gheorghe Mărmureanu, la 41 de ani de la cutremurul din 1977: „Se pot produce cutremure mai mari de 9 grade”

INFP, despre cutremurul de 4,6: Se încadrează în activitatea seismică normală

Mihai Diaconescu, reprezentant al Institutului pentru Fizica Pământului, susţine că seismul cu magnitudinea 4,6 pe Richter se încadrează în activitatea seismică normală, existând posibilitatea să fie o replică a acestuia cu magnitudinea maximă 2.

„La un cutremur de 4,6 grade pe scara Richter ne putem aştepta la o replică de 1 grad, până în 2 grade maxim. Din datele pe care le am la ora actuală, cutremurul se încadrează în activitatea seismică normală”, a declarat Mihai Diaconescu, pentru MEDIAFAX. 

În ceea ce priveşte producerea unui cutremur mai mare în viitor, Diaconescu a spus: „Dar nu există estimări. Cine încearcă să facă aşa ceva e cel puţin nebun. Nu există nicio metodă oficială. Sunt încercări de predicţie, câteodată se confirmă şi de 100 de ori nu”.

Un cutremur cu magnitudinea 4,4 pe Richter a avut loc, miercuri, în zona Vrancea, la adâncimea de 137 de kilometri.

Potrivit datelor INFP, acesta este cel mai puternic cutremur produs în România în 2018. Anul trecut, în luna octombrie, s-au înregistrat două seisme cu magnitudinea de 4,2 pe scara Richter în zona Vrancea (unul în judeţul Vrancea, în 8 octombrie, şi unul în judeţul Buzău, în 28 octombrie).

În 2017, în România, cel mai mare seism a fost înregistrat pe 8 februarie, în judeţul Buzău, la ora 17:08, şi a avut o magnitudine de 5 grade pe Richter, cutremurul fiind resimţit şi la Bucureşti.

Cele mai puternice cutremure produse în România în ultimii 27 ani au fost înregistrate pe 30 şi 31 mai 1990, magnitudinea acestora fiind de 6,9, respectiv 6,4 grade pe scara Richter.

Regiunea Vrancea este o zonă seismică complexă de convergenţă continentală, situată la contactul a 3 unităţi tectonice: placa Est – Europeana, subplăcile Intra – Alpină şi Moesică (Constantinescu et al., 1976).

Cea mai puternică activitate seismică pe teritoriul României se concentrează la adâncimi intermediare (60 – 200 km), într-un corp litosferic mai rece, în coborâre gravitaţională, orientat aproape vertical. Activitate ridicată a fost observată în două domenii de adâncime – între 80 şi100 km, şi respectiv între 120 şi 160 km . Cutremurele puternice din secolul XX s-au produs în ambele segmente: seismele din 1977 (Mw 7.4) şi 1990 (Mw 6.9) în segmentul superior, iar evenimentele din 1940 (Mw 7.7) şi 1986 (Mw 7.1) în cel inferior.

Rata de producere a cutremurelor puternice – între unu şi şase evenimente cu magnitudine Mw > 7.0 pe secol – într-un volum focal extrem de restrâns implică un nivel înalt al ratei deformării relative/specifice (~3.5×10-7 an-1). Procesul tectonic la adâncime apare ca decuplat, în mare măsură, de tectonica în crustă.

In ceea ce priveşte mecanismul focal al cutremurelor vrâncene de adâncime intermediară, falierea inversă – cu axa extensiilor (T) aproape vericală şi axa compresiilor (P) cvasi-orizontală – caracterizează toate evenimentele majore (Mw > 6) şi, de asemenea, peste 90% din evenimentele studiate, indiferent de magnitudinea lor (Enescu, 1980; Oncescu şi Trifu, 1987; Enescu şi Zugrăvescu, 1990; Radulian et al., 2000). Relativ la orientarea planelor de falie, s-au evidenţiat două soluţii tipice: (I) planul de falie orientat aprox. NE – SV şi înclinat spre NV, iar axa P perpendiculară pe Arcul Carpatic; şi (II) planul de falie orientat aprox. NV – SE, iar axa P paralelă cu arcul muntos. Datele disponibile – atât macroseismice cât şi instrumentale – indică soluţii de tip (I) pentru toate cutremurele cu Mw > 7.

Mecanisme de tip faliere normală sau alunecare laterală/ în direcţie au fost rar observate, pentru evenimente localizate cu precădere la marginea superioară şi respectiv inferioară a volumului seismogen (Radulian et al., 2000).

Regimul tensional în zona subcrustală Vrancea este predominant compresiv.

Zona Est-Vrancea (EV)

Seismicitatea superficială în regiunea Vrancea se distribuie difuz spre est faţă de Arcul Carpatic, într-o bandă delimitată de falia Peceneaga – Camena la nord, şi de falia Intra-Moesică la sud (aşa-numita subplacă a Marii Negre). Seismicitatea constă din cutremure de mărime moderată, care nu depăşesc magnitudinea 6. Manifestări explozive ale activităţii seismice – sub forma secvenţelor seismice sau a roiurilor de cutremure – sunt frecvente în această zonă (de ex. în regiunea Râmnicu Sărat – Focşani, în aria Vrâncioaia).

Rata momentului seismic în crustă, în zona Vrancea (~5.3×1015 Nm/an) este mult mai mică decât rata în domeniul subcrustal (~1.2×1019 Nm/an) (Radulian et al., 2000).

Diversitatea mecanismelor focale – falierea inversă, alunecarea laterală şi falierea normală sunt observate în egală măsură – indică un câmp de tensiune complex, caracteristic tranziţiei de la regimul compresiv predominant la adâncime, la regimul extensional predominant în crustă.