Isărescu: Dacă se vor converti creditele la cursul istoric, trebuie să se stabilescă şi cine acoperă diferenţa

„Conversia se poate face şi în prezent, pe bază voluntară, la cursul din ziua în care se face conversia. Dacă cineva doreşte să se facă la curs istoric trebuie să se stabilească şi cine acoperă diferenţa, dacă se acoperă de la buget, dintr-un fond de garantare, din depozitele clienţilor, Doamne Fereşte!!!”, a spus Isărescu.

El a precizat că, în cazul în care banca ar trebui să suporte diferenţa, atunci valoarea creditului se micşorează, trebuie să ia din capital sau din depozitele clienţilor. „Dacă sursa de acoperire este capitalul lor, în momentul imediat următor vine Direcţia de Supraveghere şi solicită acţionarilor să majoreze capitalul”, a subliniat guvernatorul BNR.

BNR are obiecţii la proiectul legii conversiei creditelor în valută

În opinia sa, conversia la un alt curs decât cursul momentului trebuie realizată pe bază de negociere, pentru că este vorba despre un contract care s-a încheiat între două părţi în conştienţă totală, şi cel care a dat creditul şi cel care l-a luat. „Deci trebuie să discuţi despre o sursă, şi aici este vorba de bani mulţi! Dacă legiuitorul gândeşte ceva de asemenea natură, trebuie să găsescă şi răspuns, exact ca la buget”, a mai spus Isărescu.

Alte articole

Balon de oxigen de la BNR. Rata dobânzii de politică monetară, menținută la 6,5 la sută

Motivul pentru care Mugur Isărescu nu vrea să crească rezerva de aur a BNR: „Se pregătește pentru momentele grele care vor urma”

El a precizat că situaţia din România nu este similară cu cea din Ungaria. „La noi, din fericire, creditele în franci nu au luat amploarea din Ungaria. Acolo este o problemă, în special, la nivelul autorităţilor. (…) Foarte multe comunităţi locale erau în stare de faliment tehnic din cauza creditelor în franci. La noi nu s-a ajuns acolo”, a mai spus Mugur Isărescu.

PREMIERĂ în România. O bancă a cerut CONVERSIA în lei a creditelor în franci elveţieni

În plus, guvernatorul băncii centrale a arătat că o decizie în sensul conversiei creditelor în franci elveţieni, în mod special, la cursul din momentul contractării creditului, ar fi discriminatorie faţă de cei care au contractat credite în lei sau euro la momentul respectiv.