Anatol Burlacioc este chirurg plastician. În această perioadă însă, la fel ca toți colegii săi de la Spitalul Județean Sf. Ioan Cel Nou din Suceava, tratează doar pacienți infectați cu coronavirus. „Cum spunea cineva, zilele astea toți am devenit infecționiști, virusologi și epidemiologi”, glumește el.

Medicul Anatol Burlacioc a fost el însuși pacient infectat cu coronavirus. A reluat lucrul în spital acum două săptămâni, pe 15 aprilie, imediat după ce s-a vindecat.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Semnal de alarmă! Numărul cazurilor de cancer în rândul adolescenților ...

Băutura miraculoasă ce poate înlocui cafeaua de dimineață. ...

Pe 19 martie, pacienții infectați cu coronavirus curgeau deja la spitalul din Suceava. În plus, 10-20 de colegi ai medicului Anatol Burlacioc erau deja infectați. Anatol Burlacioc făcuse în acele zile consultații în Unitatea de Primiri Urgențe, „unde este principala poartă de intrare în spital, am făcut consultații și în ambulator, unde este altă poartă, am fost chemat la consultații interclinice la Boli infecțioase, la Cardiologie. Chiar lângă secția unde eram, lângă Neurochirurgie, era un focar, și nu s-a știut decât în momentul în care s-a infectat o parte din personal, apoi și cealaltă parte”.

„Nu am fost instruiți absolut deloc. Mi s-a dat o mască de protecție, nici măcar nu am semnat pentru ea. A fost ciudat, a fost ca și cum nu ar fi vrut să ia niciun fel de măsuri de protecție. În prima sau a doua săptămână din martie, asistenta mea mi-a dat o singură mască FF2, cred. Atât. Nici măcar nu era cea mai performantă, FFP3.”, spune medicul.

Chiar dacă activitatea spitalului fusese restrânsă din cauza cazurilor de coronavirus, angajații spitalului nu erau testați și nici nu fuseseră create circuitele necesare.

Pe 19 martie, seara, Anatol Burlacioc, care în ultimele zile consultase pacienți în Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului, nu se gândea că în scurt timp avea să treacă el însuși de partea cealaltă – a bolnavilor infectați cu noul virus. A ieșit să își facă alergarea obișnuită.

„Mi-am dat seama că e ceva în neregulă, din punctul de vedere al respirației. În acea săptămână nu am avut acces la sala mea de spinning, unde merg de luni până joi, de mai bine de 6 ani. Dar mi-am dat seama, alergând în pantă, ascendent, că nu respir tocmai bine, cum eram obișnuit să respir. Eram la alergarea de joi, alergasem toată săptămâna, normal ar fi trebuit să fiu într-o formă bună, dar eu simțeam că sunt prea obosit.”

A doua zi, vineri, „m-am simțit cumva amețit, dar nu am simțit încă ceva deosebit. Sâmbătă am simțit un mic frison, dar nimic care să mă îngrijoreze foarte tare. Duminică a început un frison serios, cu transpirații. Temperatura era undeva la 37 – 37,5, durere în gât și atunci am spus că poate am răcit la alergare, poate am o faringită. Am avut frisoane toată noaptea de duminică, de pe 22, până luni. Luni, 23 martie, dimineața, mi-am dat seama că nu sunt apt pentru a merge la spital și bine ar fi să rămân acasă.”

Atunci s-a gândit „inclusiv la eventualitatea că sunt infectat cu COVID-19”. Și-a anunțat colegii de la spital și medicul de familie, care i-a scris un concediu medical până vineri, pe 27 martie.

„Colegii de la spital mi-au spus să vin să mă testez. Am reușit să ajung marți, pe 24 martie. Am stat două ore la o coadă de vreo 100 de persoane, dar nu am reușit să mă testez, pentru că au spus că s-au terminat testele.”

A doua zi, miercuri, nu a mai încercat să se testeze. Se simțea tot mai rău, așa că a rămas acasă. Abia joi, 26 martie, Anatol Burlacioc a reușit să se testeze. „Testare s-a mai făcut pe 26 martie. M-am prezentat după ce am primit mesajul de la colegele mele, am mai stat 3 ore pe trotuar, în fața Direcției de Sănătate Publică Suceava, la coadă cu alte colege și colegi.”

Vineri i-a expirat concediul medical, iar sâmbătă „am anunțat la Direcția de Sănătate Publică, printr-un telefon pe care l-am aflat stând la coadă joi, că trebuie să mă înregistrez, pentru că intru în autoizolare, am anunțat când m-am testat”.

Duminică, pe 29 martie, Anatol Burlacioc a aflat că este infectat cu coronavirus. Era și cea mai grea zi a bolii: „Eu am primit diagnosticul exact în cea mai proastă zi, în cea mai grea zi a bolii – se spune că în ziua a 7-a – a 8-a este vârful bolii. Atunci m-am simțit într-adevăr cel mai rău, a fost apogeul bolii, a mai urcat puțin și temperatura”.

Până să afle că este infectat cu COVID-19, Anatol Burlacioc luase tratament pentru răceală, „eu crezând că am o faringită pe care o am de câțiva ani în fiecare primăvară, la trecerea dintre frig și cald. Am luat până atunci Paracetamol dimineața și seara și Augmentin, deci tratament pentru faringită. Și preventiv, ca să nu se extindă mai jos, să devină o bronho-pneumonie. Eu având și o bronșită astmatiformă – în perioada de primăvară tușesc o lună-două, până se încălzește definitiv.”

Ce simptome a avut? „Respirator nu am avut probleme deosebite, dar am avut senzație de presiune în piept, nu puteam să inspir profund, până la capăt. Nici acum nu inspir așa cum trebuie, dar oricum mai bine decât atunci.”

A luat tratament de răceală până în acea duminică. După ce a aflat de testul pozitiv, și-a sunat colegii care erau de serviciu la spital, la boli infecțioase. „Am conversat prin mesaje cu colega care era la boli infecțioase și mi-a spus ce am de făcut.”

Luni, pe 30 martie, „am discutat cu o asistentă de la spital care era dispusă să ne aducă tratamentul atât mie, cât și soției mele, care care avea cam aceleași simptome, dar le-a dus pe picioare. Eu nu puteam nici fizic și nici legal să ies din casă. Nu a reușit luni, așa că ne-a adus marți tratamentul cu Kaletra, un antiviral folosit în tratamentul HIV-SIDA. Am luat 5 doze de Kaletra, soția a luat 3, după care a urmat pauza, am renunțat la acel tratament pentru că două zile am avut diaree, dureri de cap, o slăbiciune mai mare, dureri de burtă. Eram ca două cadavre ambulante amândoi. Soția mea a avut dureri mai mari, i-a afectat probabil și fierea. Acel tratament afectează ficatul… Am simțit din plin lucrul ăsta. Ne-am alimentat doar așa, ca să nu spunem că nu mâncăm. Poftă de mâncare nu aveam. Rezistență la deplasare nu aveam, deci stăteam mai mult în pat.”

După ce au întrerupt tratamentul, „ușor-ușor ne-am revenit, în câteva zile ne-am revenit”.

Citeşte mai mult pe hotnews.ro