Nu mai puneţi acest ingredient în borcanele cu murături! Multe gospodine fac această greşeală

Secretul celor mai bune murături stă în ingrediente şi reţetă. Murăturile sunt elementul nelipsit de pe mesele românilor mai ales de Sărbători Fie că le servim pe post de garnitură lângă carne, fie că le punem în salatele de cartofi, fie că le consumăm mahmuri, după o petrecere, nu lipsesc din cămara românilor.  „Nicio masă fără peşte este de fapt nicio masă fără murături!” în timpul iernii.Atenţie mare însă, următorul ingredient din unele murături îţi poate dăuna sănătăţii.

Toate gospodinele trebuie să ştie asta. Iată cum să faci cele mai bune murături asortate în saramură. Reţeta secretă dezvăluită de Gabriela Cristea
Acest ingredient ce transformă îndrăgitele borcane de murături în dușmani, este oțetul. Gospodinele, când pun legumele la murat, au de ales între oțet sau sare. Din nefericire, numărul persoanelor care fac alegerea potrivită este mic.

Zarzavat cu sare la borcan! Rețeta fără conservant pe care bunicile noastre o pregăteau în fiecare an pentru iarnă

Nina Rus, producător murături: ″În momentul în care punem saramura, o să rămână așa două zile la soare, fară capac, apoi, a doua zi, noi o să luăm apa. Saramura o fierbem din nou, o strecurăm și o turnăm pestre castraveți din nou”.

Legumele care reușesc să își păstreze substanţele hrănitoare în borcane sunt cele care fermentează în sare. Dacă saramura este „aliatul” vegetalelor, oțetul la face să își piardă din minerale şi fibre.

Cum să prepari cea mai bună varză murată. Secretul se află chiar la taraba de unde o cumperi!
Acriturile în saramură sunt alimente probiotice, ce au rol în reglarea digestiei. În urma fermentaţiei, legumele emană acid lactic, substanță ce protejează tubul digestiv, eliberează flora intestinală „bună” şi întărește sistemul imunitar. Totodată, murăturile în saramură au un conținut ridicat de vitamina C, recomandată pentru consum în anotimpul rece. În plus, acestea conțin și minerale benefice pentru funcţia hepatica.

Este indicat să mâncâm acest produs împreună cu alimentele consistente în grăsimi. Îți propunem această sugestie atât pentru combinația savuroasă de arome acrișor și dulce, cât și pentru că murăturile uşurează digestia şi absorbţia proteinelor şi grăsimilor.

Greşeala majoră pe care o facem când punem varză murată. Ce trebuie să pui neapărat în butoi, sarmalele vor ieşi delicioase
Acum că ai aflat care este rolul saramurii, probabil te întrebi „Orice sare este bună?”, când vine vorba de saramură, răspunsul este „nu”. Alege sarea de mare sau sarea grunjoasă de gătit.

Citește și Bulion de roşii făcut ca la mama acasă. Reţeta tradiţională fără conservanţi pentru cămara de iarnă

Când prepari murături în sare, trebuie să ai în vedere temperatura din timpul procesului de fermentaţie. Aceasta trebuie să fie între 10/15 grade Celsius. În caz contrar, dacă este mai mică, încetineşte formarea acidului lactic, iar dacă depășește 15 grade, poate duce la apariţia mucegaiului.

Cu toate că am enumerat anterior o serie de proprietăți ale saramurii, nu trebuie să abuzăm de acest produs. Oamenii care suferă de afecţiuni renale sau cardiace nu ar trebui să opteze pentru preparatele în saramură.

Nutriționiștii recomandă să înlocuim garniturile care nu sunt benefice corpului cu legume conservate tradiționale. Mai mult decât atât, ele susțin și imunitatea corpului pentru că trec printr-un proces de fermentare.

Mihaela Bilic, medic nutriționist: “Avem două efecte ale lor: vitamine și minerale din legume și apoi tot ce înseamnă fermenți vii, aceia de care ține imunitatea și echilibrul nostru. Toate elementele fermentate contribuie la îmbogățirea și să spunem întărirea florei microbiene intestinale, care e responsabilă de imunitate”.

 

Murăturile, la fel ca vinul roşu, au darul să uşureze drumul gastric al fripturilor şi să schimbe gustul greu al grăsimilor. Preparate ca la carte, sunt un deliciu. Reţeta combinării legumelor şi a fructelor, dar şi ce cantităţi de condiment trebuie folosite pentru a obţine murături gustoase o regăsim la regretatul gastronom Radu Anton Roman, în lucrarea „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia).

Principii de bază:

În general, orice fel de murătură cere:  ţelină cu frunze, usturoi, morcovi, arpagic, mere tari de toamnă plus: tulpini de mărar uscat (1-2 legături la borcan de 10-15 litri), 3-4 legături de cimbru uscat la borcan, hrean, 3-5 rădăcini la borcan, crenguţe vişin verde – 3-4 la borcan plus (pentru zeama ce va fierbe): sare 1-2 linguri la 1 litru lichid, oţet – dacă e în oţet murătura – 3-5 litri la 10-15 litri lichid, piper – cca 20 g la borcan 10 litri, foi dafin – cca 10-15 foi per borcan 10 litri, boabe muştar – cca 2 linguri la borcan 10 litri, aspirinã – 1 pastilă per litru, conservant 10-20 g la litru.

Aceste legume, zarzavaturi şi mirodenii dau aromă şi mai ales păstrează tari şi proaspete legumele murate. Tăiate ornamental şi puse cu un anume dichis, la vedere, dau borcanului de murături şi un aer decorativ, de bibelou gospodăresc, bucurând bine ochiul înaintea gurii.  Oricum, când plecaţi la piaţă după murături luaţi în calcul toate cele de mai sus plus (eventual):  miere, chimen, ardei iute. Orice se poate pune la murat, după aceleaşi reţete, de la gutui şi praz, ceapă şi pepeni verzi, varză roşie şi albă, ardei, gogoşari, conopidă, castraveţi, sfeclă, gogonele, pere, mere, morcovi, ţelină, prune, fasole verde până la struguri, ciuperci şi portocale.

Saramură

Cea mai ieftină şi mai lesne de făcut: nu se fierbe; face legumele sec acrişoare; de cele mai multe ori fermentează dând un anume ce zvăpăiat castraveciorilor şi gogonelelor. Există însă un risc – mucegaiul. De aceea, e preferabil – cum fac de secole ţăranii din Bărăgan şi Moldova – să puneţi totul la butoi (capacul coboară odată cu zeama, izolând legumele de aer) în pivniţă, unde e rece constant, şi să vânturaţi zeama, din când în când, până dă frigul.

Proporţii (la un litru de zeamă):

2 linguri de sare (50-60 g) 1 litru apă

20 g conservant (adaos citadin recent, pentru siguranţă)

Taină: orăşencele fac aşa: pun şi 1 litru oţet la 9 litri apă, să fie sigure. Legume şi fructe: (aici nu contează proporţiile – faceţi după gust: din fiecare sau numai castraveţi, sau pepeni cu gutui, gogonele (chiar şi din cele înrozite) , castraveciori, pepeni mici, verzi (magnifici!!), gogoşari, conopidă (tăiată cu un pic de frunză), fasole verde, ridichi negre, varză albă, ceapă, gulioare, praz,  usturo, ţelină (cu frunze neapărat) ,morcovi , mere, gutui.

Altele de ajutor:  tulpini mărar uscat,  crenguţe vişin, cimbru uscat, hrean,  ardei iute, leuştean şi pătrunjel uscat (atenţie, sfeclă roşie şi varză roşie dacă puneţi, colorează tot) . Se spală bine, în mai multe ape, toate „ingredientele“. Se curăţă ridichile, ţelina, gulioarele, morcovul, hreanul, usturoiul, ceapa, prazul. Se taie varza şi prazul în bucăţi mai mici cât să încapă într-o farfurioară. Se pun în butoi, toate amestecate, să ia gust una de la alta; din strat în strat, se potrivesc felii de măr şi gutuie, hrean, ardei iute, arpagic, cãţei de usturoi, morcovi, ţelin. Când s-a umplut butoiul se aşază ca un capac frunze de ţelină, rădăcinã de hrean, câteva crengi de vişin şi tulpini de mărar uscat. Se toarnă saramura până acoperă legumele. Se pune un capac de lemn mai gros, eventual îngreunat cu o gresie, să ţină afundate murăturile. O dată pe săptămână se vântură (pritoceşte) zeama, să nu ia miros.

În cei 57 de ani de viaţă, Radu Anton Roman, gazetar, scriitor, realizator TV, vânător şi pescar sportiv, a publicat poezii, însemnări de călătorie, romane şi eseuri, fiind implicat în mai multe proiecte de televiziune şi publicaţii, dedicându-se din anul 1997 şi domeniului gastronomic.

În 1998, Radu Anton Roman a publicat una dintre cele mai importante lucrări recente ale gastronomiei româneşti “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia).