Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a schimbat, faţa Lui a început să strălucească precum soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe. Imediat, au avut parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, proorocii Moise şi Ilie stăteau de vorba cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta, scrie romaniaturistica.ro.
În satele româneşti încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. Se spune că aceia care nu respectă această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de-acum încep să se veştejească.
Există, de asemenea, credinţa că cei care spală haine în această zi vor fi năpădiţi de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba.
Citeşte şi SCHIMBAREA LA FAŢĂ. Tradiţii şi superstiţii. Ce să nu faci sub nicio formă azi ca să nu atragi boala
Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă, sigur vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.
În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile.
O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.
Potrivit tradiţiei, după Schimbarea la Față a Domnului, berzele părăsesc meleagurile noastre, îndreptându-se spre ţinuturi mai călduroase. Se crede că această sărbătoare se ţine pentru ca păsările călătoare să poată trece nevătămate peste mari şi oceane. Persoanelor ce aveau dureri la ochi li se recomandă să privească zborul berzelor, astfel încât suferinţa lor să se ducă odată cu ele.
Tot de acum, era permis a se ucide târâtoarele ce nu se trăgeau in pământ, mai cu seamă șerpii. Dacă un tânăr găsea un șarpe și nu-l omora, se credea că acesta s-ar preschimba în zmeu.
În această perioadă se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică spre sfinţire roade, pe care, apoi, le împart celor nevoiaşi.
Începând din această zi, iarba nu mai creşte, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâtă.
În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori.
Este bine ca, până la această dată, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo iarbă şi florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg şi ultimele plante de leac, care vor avea puteri vindecătoare.