Ortodoxe 
Sf. 40 de Mucenici din Sevastia

Greco-catolice 
Sf. 40 m. din lacul Sebaste

Alte Articole

Carmen Harra a spus adevărul despre împăcarea dintre Anamaria ...

EXCLUSIV / Victor Ponta spune tot ce știe despre problemele ...

EXCLUSIV / Simona Bucurea-Oprescu, noi detalii despre recalcularea ...

Romano-catolice 
Ss. Francisca Romana, călug.; Dominic Savio; 40 de soldați, m.

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 9 martie.

Sfinții Mucenici erau soldați în armata romană staționată, în timpul împăratului Liciniu (308-324), în Sevastia, localitate din Armenia antică.

Au pătimit în Sevastia, la porunca comandantului acelui corp de oaste, Agricola, care se închina zeilor.

Cei 40 de mucenici au mărturisit ca sunt creștini și au refuzat să jertfească idolilor. Aceștia erau bărbați puternici, cunoscuți pentru curajul lor pe câmpul de luptă. Despre aceasta mărturisea însuși Agricola, care din inima sa spunea: „Câți ostași are împăratul vostru, nu sunt asemenea vouă întru nimic, nici întru înțelepciune, nici întru tărie, nici întru frumusețe, nici așa de iubiți nu-mi sunt mie ca voi”.

Dar cei 40 de ostași nu s-au lăsat înduplecați nici cu măriri nici cu daruri și au mărturisit cu tărie credința în Hristos, rugându-se mult spre a fi și mai mult întăriți de Dumnezeu pentru a suferi chinurile, rămânând uniți.

Atunci comandantul a poruncit ca pe toți sfinții patruzeci de mucenici să-i ducă legați la un lac ce se afla lângă cetatea Sevastiei. Când au pătimit acești sfinții mucenici, era iarnă, fiind ger cumplit și vânt mare. Deci au fost dezbrăcați și duși în mijlocul apei, iar la marginea lacului era ridicată o baie, pentru ca dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi să se plece la închinarea la idoli, să iasă din apă și să se încălzească în acea baie caldă.

Lăsându-se noaptea, frigul s-a întărit și mai mult, iar trupurile sfinților înghețau de ger. Atunci unul dintre ei, neputând să rabde, s-a despărțit din acea sfântă ceată și a alergat la baie. Dar când și-a atins piciorul de pragul acelei băi calde, îndată a căzut mort.

După miezul nopții a strălucit însă o lumină ca soarele, atât de caldă, care a izgonit gerul, iar gheața a topit-o și a încălzit apa. Iar ostașii cei ce erau puși de pază erau cuprinși de somn, numai cel care era mai marele închisorii nu dormea. El, auzind pe sfinți rugându-se lui Dumnezeu, se gândea cum cel ce scăpase la baie s-a topit îndată ca ceara de căldură, iar ceilalți, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.

Atunci acesta a deșteptat străjerii și, dezbrăcându-se de hainele sale, a sărit în apă, strigând cu mare glas că și el este creștin, împlinind astfel numărul cel dintâi.

Pentru că în zori au fost scoși vii din lac, s-a poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele, toți martirii au trecut astfel la Domnul (sursa: vol. „Viețile Sfinților”).