Lev Tolstoi, scriitorul care şi-a făcut propria Biblie. Romancierul pe care Biserica nu l-a iertat niciodată

Lev Tolstoi este omagiat la 186 de ani de la naştere, în ziua de 9 septembrie, printr-un Google Doodle. Tolstoi s-a născut în 1828 şi a murit de pneumonie, în gara Astapovo, în anul 1910. Ultimii 30 de ani ai vieţii sale au fost marcaţi de conflicte cu Biserica Ortodoxă Rusă.

09 sept. 2014, 06:33
Lev Tolstoi, scriitorul care şi-a făcut propria Biblie. Romancierul pe care Biserica nu l-a iertat niciodată

Lev Tolstoi este omagiat marţi, 9 septembrie, de Google. Slideshow-ul doodle începe cu o imagine a lui Lev Tolstoi aşezat la masa de scris, concepându-şi operele la lumina unei candele, după care sunt ilustrate câteva dintre creaţiile sale reprezentative, între care Război şi Pace, Anna Karenina sau Moartea lui Ivan Ilici.

Război şi Pace este considerată una dintre capodoperele literaturii universale, iar referito la acest normal, care se concentrează asupra invaziei napoleoniene în Rusia, în anul 1812, Tolstoi avea să noteze în jurnalul său: „Mă pasionează istoria lui Napoleon și Alexandru . Ideea de a scrie o istorie psihologică – romanul lui Napoleon și Alexandru – conștiința posibilității de a face un lucru mare m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârșăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicțiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat și din ei inșiși„.

Citeşte şi LEV TOLSTOI. 186 de ani de la naşterea lui Lev Tolstoi, omagiaţi de Google. VIDEO de colecţie

De altfel, în timpul în care Tolstoi scria ultima partea din roman, S.A. Tolstoi nota în jurnalul său: „Liovocika (Lev Tolstoi) a scris toată iarna nervos, cu lacrimi și emoție„.

Lev Tolstoi începe să critice Biserica Ortodoxă începând cu 1880, în 4 scrieri: „Critica Teologiei Dogmatice” (1880), „Armonia Și Traducerea Celor Patru Evanghelii” (1881), „În Ce Constă Credința Mea” (1884) și „Împărăția Lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (1893); din cauza cenzurii, nici una nu va putea să fie publicată în Rusia vremii lui[29]

Ideile scriitorului derivau din experiența sa de viață, dar și din cercetarea minuțioasă a Bibliei: Tolstoi și-a procurat o copie după textul grec, cum era el compilat din diverse manuscrise de către J.J.Griesbach, și l-a comparat cu textul Bibliei oficiale a Bisericii Ortodoxe; pe baza lecturii critice, Tolstoi își întocmește o Biblie personală, „curățată” de „noroiul și mocirla” miracolelor și supranaturalului; în esență, critica scriitorului la adresa Bisericii Ortodoxe era că aceasta concentrează atenția oamenilor pe ritualuri și dogme absurde, ca să cultive dezinteresul pentru singurul lucru care era cu adevărat important, anume învățătura etică a lui Iisus Hristos.

Ca și Newton și Jefferson înaintea lui, Lev Tolstoi respinge credința în Sfânta Treime; el neagă dogma lui Iisus ca mântuitor al omenirii, învierea din morți, nașterea din fecioară, viața după moarte și judecata de apoi.

Sfântul Sinod l-a excomunicat pe scriitor din sânul Bisericii pravoslavnice, interzicând înmormântarea sa religioasă fără o prealabilă căință. Spre sfârşitul vieţii sale s-au întreprins ultimele încercări de împăcare cu biserica. Într-o telegramă a mitropolitului Antonie din Petersburg i s-a propus întoarcerea în sânul Bisericii, însă Tolstoi a refuzat ferm.

Ceremonia de doliu a fost, potrivit prevederilor exprese ale scriitorului, una dintre cele mai simple cu putință, fără fast. Astfel, dacă Dostoievski a avut parte de o înmormântare aristocratică, aristocratul Tolstoi a avut parte de una simplă. Primul a fost iertat de Biserică pentru păcatele lui, al doilea, niciodată.

Motorul de căutare online Google şi-a schimbat marţi logoul de pe pagina de pornire pentru a marca împlinirea a 186 de ani de la naşterea scriitorului rus Lev Tolstoi.

Noul logo al Google este interactiv, prezentând câteva scene din unele dintre cele mai bune opere ale celebrului scriitor rus – „Război şi pace” (1865 – 1869), „Anna Karenina” (1873 – 1877) şi „Moartea lui Ivan Ilici” (1884 – 1886).

Lev Tolstoi – contele Lev Nicolaevici Tolstoi – s-a născut pe 9 septembrie 1828, în Iasnaia Poliana, domeniu unde a şi locuit, şi este un scriitor rus considerat de critici ca fiind unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii. Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscute ca vârsta de aur a literaturii ruse – începută în jurul anului 1820, cu primele opere ale lui A.S. Puşkin, şi încheiată în 1880, cu ultimele lucrări ale lui F.M. Dostoievski.

Operele sale „Război şi pace” şi „Anna Karenina” au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credinţele şi ideile sale filosofice şi estetice, propovăduite de-a lungul vieţii prin celelalte scrieri sunt reunite şi cunoscute sub denumirea de „tolstoism”.

Scriitorul rus este cunoscut şi pentru personalitatea complicată şi uneori paradoxală, dar şi pentru morala sa extremă şi vederile ascetice adoptate după o criză morală şi revigorarea spirituală din anii 1870, perioadă în urmă căreia a devenit o figură importantă ca gânditor şi reformator social în Imperiul Rus al vremii.

Potrivit humanitas.ro, proza, dramaturgia şi scrierile sale autobiografice constituie o vastă frescă a Rusiei secolului al XIX-lea, în care reconstrucţia sociografică, meditaţia istorică şi analiza psihologică se combină exemplar cu reflecţia asupra unei lumi alternative ideale.

Printre operele sale cele mai importante se numără: „Învierea” (1899), „Amintiri din Sevastopol” (1855-1856), „Trei morţi” (1859), „Cazacii” (1863), „Prizonierul din Caucaz” (1872), „Ivan Prostul” (1886), „Sonata Kreutzer” (1889 – 1891), „Stăpân şi slugă” (1895), „Puterea întunericului” (1887), „Cadavrul viu” (1911; scris în 1900), „Ce este arta?” (1897), „Copilăria” (1852); „Adolescenţa” (1854); „Tinereţea” (1856).

Tolstoi a murit pe 20 noiembrie 1910, la 82 de ani, la câteva zile după şi-a părăsit domeniul şi familia şi a plecat în pribegie. După ce a poposit de la o mănăstire la alta, a fost răpus de o pneumonie, în gara de la Astapovo, o localitate care în prezent îi poartă numele, la sute de kilometri de casă.

Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a influenţat lumea.

Primul „doodle” – o reprezentare ocazională a logoului Google afişată pe prima pagină a motorului de căutare – a apărut în 1998, când fondatorii Google Larry Page şi Sergey Brin au participat la festivalul Burning Man din deşertul Nevada şi au pus emblema evenimentului în spatele logoului Google pentru a anunţa utilizatorii că vor fi plecaţi în acea perioadă. De atunci au fost create peste 1.000 de doodle-uri pentru paginile de start ale Google din întreaga lume.