Ortodoxe: Sfânta Muceniţă Irina, Sfântul Efrem cel Nou
Greco-catolice: Sfânta Muceniţă Irina
Romano-catolice: Sfântul Călugăr Martir Angelo, Sfântul Episcop Gottard
Sfântul Efrem cel Nou s-a născut la 14 septembrie 1384, în ziua prăznuirii Înălțării Sfintei Cruci, în orașul Trikala, în Grecia, scrie crestinortodox.ro. În urma Botezului, copilul a primit numele de Constantin. Rămânând orfan încă de mic, sfântul a fost neîncetat mângâiat de harul lui Dumnezeu. Tatăl său a trecut la cele veșnice, mama lui rămânând să aibă grijă de el şi de cei şase frați ai lui.
La doar 14 ani, pleacă de acasă pentru a nu fi înrolat cu forța în armata otomană care, din anul 1393, stăpânea această regiune. Astfel, intră monah în Mănăstirea Bună Vestire, mănăstire aflată în Atica, Grecia. În mănăstirea de pe Muntele Amoman, lângă Nea Makri, vreme de mai bine de 27 de ani, Sfântul Efrem cel Nou Îi urmează lui Hristos întru toate, atât în viețuire curată, cât și în pătimire înfricoșătoare. După ceva vreme, sfântul este hirotonit preot.
În anul 1416, otomanii ocupă și peninsula Atica, unde se află mănăstirea sfântului. În anul 1424, păgânii îi omoară pe toți călugării pe care îi găsesc în ea, în afară de Sfântul Efrem cel Nou, care nu se află în mănăstire în acel moment, ci într-o peștera din apropiere, în care obișnuia să se nevoiasca. Mănăstirea a fost aproape distrusă, fiind pângărită și jefuită, iar călugării decapitați.
Citeşte şi Rugaciune de multumire. Cele mai puternice rugaciuni de multumire. Spune-le zilnic!
Peste încă un an, paganii otomani vor atacă din nou mănăstirea, de data aceasta prinzându-l și pe Sfântul Efrem. Vreme de opt luni și jumătate, turcii îl supun la chinuri groaznice, chiar în curtea mănăstirii sale. El a fost pironit cu cuie de un copac, spânzurat cu capul în jos, iar apoi străpuns cu o mulțime de cuie lungi, iar în pântece i s-a înfipt un lemn aprins, care îi ardea interiorul.
Sfântul Efrem cel Nou şi-a dat obştescul sfârşit la doar 42 de ani. Bătaia și tortura zilnică nu l-au făcut, însă, să renunțe la Hristos și să devină musulman.
Sfintele lui moaşte au rămas tăinuite vreme de mai bine de cinci sute de ani. Din rânduiala lui Dumnezeu însă, Sfântul Efrem cel Nou va fi descoperit în ziua de 3 ianuarie 1950.
În acea vreme s-a ridicat o mănăstire de maici pe locul celei vechi, în care a viețuit o vreme Sfântul Efrem cel Nou. Stareța de atunci, maică Macaria, se plimba printre ruinele mănăstirii celei vechi, primind gândul despre mulțimea Sfintelor moaște ce au hrănit acel pământ sfânt.
Maica s-a rugat lui Dumnezeu să o învrednicească de a-i descoperi măcar unul dintre sfinții martirizați în acel loc. În chip minunat, maicii i s-a descoperit să sape într-un anumit loc din zonă. Mai întâi, a descoperit capul unui sfânt, minunat mirositor. Apoi, a dat peste mânecile rasei sfântului, păstrată neputrezită, precum și peste corpul întreg al unui sfânt mucenic.
Săvârșind în acel loc slujba Vecerniei, maica auzi în spatele ei pașii unui bărba. Acesta a întrebat-o: „Cât timp vrei să mă mai lași aici?” În acea clipă, ea văzu înaintea ei un călugăr înalt, cu barba până la piept. Maică i-a răspuns: „Iartă-mă, dar mâine, cum se luminează de ziuă, voi avea grijă de tine”. Atunci, sfântul s-a făcut nevăzut.
A doua zi, stareţa a curățat Sfintele moaște și le-a așezat în Altarul bisericii mănăstirii, înaintea lor aprinzând o candelă. În aceeași noapte, Sfântul Efrem cel Nou i-a apărut maicii în vis, spunându-i cine este. Mai apoi, maica le-a aşezat înaintea sfintei lui icoane, spre închinare și mângâiere celor ce vin și cad cu credință înaintea lor.
Mai multe amănunte despre Sfântul călugăr Efrem avea să afle o femeie angajată la fundația mănăstirii. Acesteia, sfântul i s-a arătat în vremea rugăciunii, zicandu-i: „Sunt marele mucenic Efrem. M-am născut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci și tot la 14 septembrie de Sfânta Cruce a început mucenicia mea, pe când aveam patruzeci și doi de ani. Să îi spui Macariei să-mi ridice un mic paraclis în cotitură drumului. Acolo obișnuiam să stau să mă odihnesc. Mormântul mi-a fost o peșteră. Barbarii și mort mă torturau”.
În dată de 29 aprilie 1966, sfântul i s-a arătat unei alte măicuțe, căreia i-a descoperit cele legate de moartea lui martirică. Moaștele Sfântului Efrem cel Nou se află în biserica centrală a mănăstirii, ele săvârșind nenumărate minuni.
După descoperirea sfintelor sale moaşte, Sfântul Efrem a făcut nenumărate minuni şi vindecări cu toţi cei care i se adresau cu rugămintea de a primi tămăduire. Astfel, a tămăduit mulţi oameni de cancer, diabet, leucemie, paralizie, epilepsie, boli de ochi, de oase, de cap, de stomac, de articulaţii, boli ale inimii şi creierului, hemoragii, a oferit ajutor în timpul operaţiilor, salvând oamenii pe patul de moarte.
Mărturie a tuturor minunilor şi ajutorului primit de credincioşi prin mijlocirea Sfântului Efrem sunt darurile oferite de cei vindecaţi mănăstirii din Nea Makri.
Canonizarea Sfântului Efrem cel Nou a fost făcută de către Patriarhia Ecumenică în 1998 şi este prăznuit atât în ziua mutării sale la Domnul, pe 5 mai, cât şi în ziua aflării cinstitelor sale moaşte, pe 3 ianuarie.
Iată, în continuare, patru dintre cele mai puternice rugăciuni adresate Sfântului Efrem cel Nou, potrivit doxologia.ro
Sfinte Părinte Efrem, am aflat că milostivirea ta se arată cu grăbire spre cei aflați în mare neîmplinire și în sfâșiere lăuntrică și de aceea am cutezat să te caut și să te rog să îmi asculți și mie durerea.
Încă din copilărie mi-a fost dat să văd la oameni, în loc de fapte și cuvinte bune, lucruri și cuvinte care sunt ale întunericului. Iar pe acești oameni nu numai că i-am văzut, ci mi-au făcut mult rău, cotropindu-mi viața cu faptele, cuvintele și relele lor obiceiuri. Cu multă amărăciune mărturisesc că, în alcătuirea vieții mele, am văzut adeseori fețe de oameni care, prin faptele lor, aveau chipuri de fiară, făcându-se astfel pe ei înșiși biruințe ale urii, răzbunării, dezbinării și relei voințe. Toate acestea mi-au rănit și mi-au schilodit sufletul, iar această stare lăuntrică îmi este ca o vatră sufletească. Orice fac și orice doresc, tot la ea mă întorc, în felul acesta pricinuindu-mi eu însumi mai mult chin.
Citeşte şi Ingeri pazitori. Semne ca sunt cu tine. Cea mai puternica rugaciune catre ingerul pazitor
Vino tu, preamilostivule Efrem, și, întinzând mâna ta cea sfântă, ridică-mă cu putere și mă tămăduiește din această stare de plângere și durere. Cred cu adevărat că poți săvârși aceasta, căci dragostea ta fără seamăn este nemăsurat mai mare decât toate urâciunile pe care mi-a fost dat să le văd, aud ori pătimesc.
Și mai cred că prin puterea Duhului Sfânt cunoști mai bine decât mine tot ceea ce este înlăuntrul meu, și de aceea te rog, coboară până în tainițele cele mai adânci ale inimii și dezrădăcinează de acolo toată moartea, urâciunea și păcatul, ca sămânța lor să nu-mi ruineze sau să-mi distrugă și viața aceasta pământească, și pe cea viitoare.
Iar cu nespusa ta blândețe, deschide-mi calea spre Sfânta Spovedanie, ca, mărturisindu-mi toate rănile lăuntrice, să mă slobozesc de puterea lor vătămătoare și să pot primi dumnezeiescul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos care, prin puterea Învierii, tămăduiește cele mai ascunse ale omului și ridică spre lucrare și viață nouă pe toți cei care Îl primesc cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste. Sfinte Efrem, fă ca minunata și tainica ta îmbrățișare să îmi fie călăuză în drumul spre viața veșnică, pentru ca și prin smeritele mele fapte și cuvinte să se slăvească puterea Dumnezeului nostru, a Preasfintei Treimi, a Tătălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Sfinte Părinte Efrem, amărăciunea în care mă aflu mi-a fost călăuză spre tine. Am auzit că vii grabnic în ajutorul celor care nu și-au aflat nici un rost pe pământ și de aceea te rog ia aminte și la mine, chiar dacă n-am nici un bob de credință. Am obosit să tot văd cum voia omului aduce atâtea urâciuni pe pământ și de aceea mi-am zis că, de fapt, Dumnezeu nici nu există. Cumplit este acest gând, dar mai cumplită este o lume fără Dumnezeu, în care totul alunecă spre moarte și nimicnicie. Este cu neputință ca moartea să fie sfârșitul a toate, pentru că, în adâncul lui, omul nu-și dorește niciodată să moară, ci să fie veșnic.
M-am uimit mult aflând că tu ești viu, chiar dacă ai trăit acum cinci veacuri, însă minunile tale adeveresc că n-ai murit. Dacă tu ai biruit moartea, cu toate că ai fost ucis mișelește, înseamnă că până acum nu încetezi să-ți împlinești menirea pe care ți-a rânduit-o Domnul. Așadar, ai găsit o cale de a afla cu adevărat cine ești și care este rostul tău în lume. Tocmai de aceea, te rog, grăiește inimii mele și lămurește-mi gândurile și întrebările cele mai tainice. Ajută-mă și pe mine să pricep că fiecare om ‒ asemenea ție și mie ‒ a fost zidit printr-un anume cuvânt al Sfintei Treimi, iar taina care s-a săvârșit la aducerea noastră în ființă este pecetluită cu darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pe fiecare.
Fii și mie prieten și sfătuitor, Sfinte Efrem, înțelepțindu-mă să pot pricepe nu numai că Dumnezeu nu are pe nimeni, niciodată, de pierdut, ci și că poate să deschidă fiecăruia o cale spre El. Amin.
Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele acestora) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?
Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, pentru ca să primească luminoasa cunună a răbdării.
Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta. Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea.
De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.
Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc. Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.
Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu. Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios!
Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh. Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi.
Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi.
Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.
Sfânta Irina a fost singură fiica a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon, scrie crestinortodox.ro. Sfânta Muceniță a purtat, la început, numele Penelope. Când a împlinit șase ani, tatăl ei a trimis-o să locuiască într-un turn construit special pentru ea, în afara cetăţii. A fost închisă în acest turn, împreună cu 13 fecioare, o învățătoare cu numele Căria și un bătrân înţelept pe nume Apelian.
Într-o noapte, Penelopei i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus că nu se va mai numi Penelope, ci numele ei va fi Irina („pace”), și că va fi multora scăpare și adăpostire și prin ea se vor mântui multe suflete.Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la bătrânul Apelian și a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Trecerea sa la creștinism l-a înfuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a supus-o la diferite torturi. Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina a reuşit să-l convertească pe tatăl ei la creștinism.
A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împărați. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu șerpi și cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o, iar sfânta a scăpat întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei. Același rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă și a dat drumul şuvoiului, nădăjduind că așa fecioara se va îneca. Dar apă nu a curs, ci a stat pe loc, iar Sfânta Irina a rămas vie și nevătămată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălțăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruță și a pus să fie mânată că un animal cale lungă dincolo de cetate. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori. Supraviețuind tuturor torturilor, mulți păgâni au lepădat păgânismul și au alergat la Hristos crezând și botezându-se.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetății, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar şi de data asta a scăpat nevătămată.
Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele și mulți din popor, văzând această minune, au crezut în Hristos și s-au botezat.
În cele din urmă, Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. Așa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniță Irina.
Iată, în cele ce urmează, rugăciunea pentru bunul mers al căsniciei şi pentru căsătorie grabnică ce trebuie rostită către Sfânta Muceniţă Irina, potrivit doxologia.ro.
Cu umilinţa inimii şi cu evlavie venim noi, păcătoşii şi săracii, către tine, Sfântă slăvită fecioară şi Mare Muceniţă Irina, albina lui Hristos cea mult lucrătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate şi mai dulci decât mierea şi fagurele, pe buzele tale le-ai purtat şi prin a lor dulceaţă şi lumină multe suflete ai îndulcit şi ai luminat; auzi-ne şi pe noi, nevrednicii, cei întristaţi şi apăsaţi de conştiinţa mulţimii păcatelor noastre, care, prin a noastră nesimţire şi lenevire, sporesc şi se întăresc, şi ca o rugină veche, prin obişnuinţă, cheltuiesc şi strică în toată vremea tăria şi frumuseţea sufletelor noastre. Şi de aceea, te rugăm pe tine, porumbiţa lui Hristos cea curată şi preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi cei nemernici şi cu totul neputincioşi, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii şi a ispitirii, şi care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul şi Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toţi cei care cu credinţă şi cu dragoste alergăm către tine la vreme de necaz şi de primejdii.
Ştim că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ţi-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu pe Care roagă-L să ne povăţuiască pe noi pe calea mântuirii şi să ne sprijine cu darul Său la vreme de ispite şi de încercări şi să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.
Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, ca prin ea să vieţuim cu luare aminte, spre a scăpa de veşnicele munci şi a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte şi fără de margini şi să slăvim împreună cu tine, Sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!