Mesajul emoţionant al unui băiat de patru ani: „Mama e doctor, eu fac 4 ani, iar ea stă departe de mine ca să vă ajute pe voi”

Zilele trecute, băiețelul cel mare al Ioanei și-a aniversat ziua de naștere în timp ce mama lui era de gardă, la spital, iar acum micuțul se luptă cu varicela. Mama sa îl încurajează de la distanță, prin apeluri video.

De ziua lui, copilul a postat și un mesaj emoționat: „Mama este doctor. Eu fac 4 ani iar ea stă departe de mine ca să vă ajute pe voi. Poți, te rog, să stai acasă și tu să o ajuți pe ea?”

Într-un interviu acordat Totul Despre Mame, Ioana Toader povestește cum face față acestei situații și cum reușește să-și aline dorul de băieții ei.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cum faceți să vă protejați în această perioadă și cum se protejează familia?

Alte articole

România s-a calificat în marea finală Eurovision 2026! Alexandra Căpitănescu a ridicat sala în picioare la Viena

Presa maghiară ne cântă prohodul. ”România, prima care a intrat în recesiune” / ”Inflația a luat-o razna”

În perioada aceasta, ca mai în toate spitalele, personalul medical al secției s-a împărțit în echipe pentru a forma ture de lucru, scăzând astfel riscul de contaminare simultană. S-au făcut, de asemenea, protocoale și circuite în spital, pentru a evita cât mai mult intrarea neechipată corespunzator în contact cu persoane suspecte sau confirmate Covid-19.

În situația mea si a colegilor, riscul expunerii este crescut. Am decis în urmă cu o lună să trimit copiii, împreună cu soțul, la bunici. Am luat în considerare atât posibila mea infectare (soldată ulterior cu eventuala infectare a familiei), cât și faptul că acolo copiii au curte cu gradină, deci sunt liberi să se joace în curte pe perioada stării de urgență, și nu intr-un apartament.

Lucrați direct cu bolnavii de Covid- 19?

Ioana Toader, medic rezident, medicină internă.
Nu, nu lucrez direct cu pacienți Covid-19 pozitivi, întrucat spitalul în care lucrez nu este la acest moment desemnat Spital Covid. În gărzi însă lucrurile diferă, prezentându-se la camera de gardă persoane suspecte Covid-19 (eventual și confirmate uterior), care au nevoie de consult medical de specialitate.

Cât de des vă vedeți copiii?

Nu i-am mai văzut de trei săptămâni, iar această situație cu siguranță va mai dura cel puțin încă pe atât…

Cum le-ați explicat copiilor situația și în ce măsură înțeleg ce se întâmplă?

Copiii mei sunt obișnuiti cu mine plecată în gărzi. Am vorbit mereu deschis cu cel mare și i-am povestit ce presupune o gardă, ce presupune îngrijirea pacienților. L-am învățat de mic igiena personală și importanța spălatului pe mâini. I-am arătat desene cu microbi, i-am povestit despre cum a pune mâna nespălată la gură (în magazine, la metrou etc) înseamnă a înghiți acei microbi care, uterior, sunt responsabil pentru erupții, diaree, stări febrile. Acum i-am explicat că există un nou virus care circulă în lume, este foarte agresiv, afectând plămânii. A înțeles că mami merge să se lupte cu virusul, iar ei o perioadă nu vor veni acasă ca să nu ia și ei virusul. L-am încurajat să se roage lui Dumnezeu și să ceară protecția Lui peste familia noastră. Deși are doar 4 ani, cred că a înțeles bine ce se întâmplă. De câteva zile, a făcut varicelă. L-am sunat video să îmi arate erupția. Atunci mi-a spus „mami, ăsta nu e virus ca al tău, din ăla rău. Al meu se numește Varicelă!”

Care este provocarea cea mai mare pe care o resimțiți în această perioadă? Care vă sunt temerile?

Provocarea cea mai mare în această perioadă este de ordin emoțional. Este greu să fiu departe de copii, să nu le pot face baie, să nu îi pot adormi. Dar încerc să fiu pozitivă: sunt binecuvantată să îi am și să fie sănătoți. În plus, este o perioadă grozavă în care am învățat cât de minunată este imaginația copiilor. Ei nu înteleg dimensiunea problemei, dar sunt receptivi atenției pe care le-o acordăm, indiferent de felul în care suntem puși să le-o arătam. Fac des apeluri video cu ei, mă joc în felul acesta cu ei.

Îmi arată ce lego au mai construit, iar eu, de aici, ma joc cu jucăriile lor rămase acasă. Cel mare este fascinat de acest joc. Știți, este ca un desen animat pentru ei, sau o piesă de teatru de papuși! Facem „misiuni” împreună, inventez tot felul de scene cu mașinuțele lui, cu personajele lego sau din Patrula Cățelușilor. Eu cred că este o perioadă în care putem alege să ne dezvoltăm, să exploram căi noi de a ne arăta afecțiunea, să fim creativi și să înțelegem că dragostea părintească nu cunoaște limite.

Ce vă spun copiii când vorbiți sau când vă vedeți?

Zilele trecute, eram de gardă, iar Ionatan m-a sunat și mi-a spus: „Mami, nu îți fie frică! Eu m-am rugat pentru tine!”. Îmi poveșteste ce treburi a mai avut el în grădina cu bunicul, ce a mai construit sau ce a învățat. Cel mic se mulțumește să ia telefonul și să mă iubească așa, digital.

Cum credeți ca vă va schimba, ca mama și ca femeie, această experiență?

Am inteles în perioada aceasta cât de puternice putem fi noi, mamele, pentru copiii noștri. În fiecare din noi se ascunde un erou. Eroul de a iubi fără rest. Am învățat, încă o dată, despre cum inima nu este facută să poata trăi în afara corpului și, totuși, fiecare copil reprezintă chiar asta: inima mamei bătând mereu în pieptul copilului.

Citeşte şi Medic rezident, lăsat pe străzi de proprietarul apartamentului în care locuia cu chirie: „A dat cu clor după mine”