Potrivit unui studiu recent al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, în România, aproximativ două femei din 10 sunt victimele unei agresiuni sexuale pe parcursul vieţii. Numărul lor este mult mai mare însă, susţin reprezentanţii ONG-urilor care luptă împotriva violenţei sexuale. „Se produc mult mai multe violuri decât numărul celor raportate, este o cazuistică destul de mare şi de gravă. Victimele sunt foarte singure, foarte multe nu ştiu ce probe să menţină, nu ştiu unde să apeleze, pentru că sunt extrem de puţine locuri care abordează acest subiect. În cazurile pe care le vedeţi, de fiecare dată se cunosc făptaşii, iar aceştia sunt lăsaţi în libertate, ceea ce nu este permis. Categoric este nevoie de o schimbare a legislaţiei şi sigur se va întâmpla pentru că noi, ONG-urile, ne-am unit. Sunt foarte multe manifestări şi luări de atitudine, iar lucrurile nu vor fi lăsate de izbelişte, se va merge până la schimbarea legii în ceea ce priveşte violul”, a spus Maria Popa, preşedinta Asociaţiei Femeilor împotriva Violenţei Artemis, pentru ziarulring.ro.

Camelia Proca, preşedinta Asociaţiei pentru Libertatea şi Egalitatea de Gen (ALEG), susţine că sunt foarte multe cazuri de viol, inclusiv în grup şi asupra unor minore, în care procurorul a decis să nu emită mandat de arestare preventivă. „Codul penal prevede pedepse de 12 ani cu închisoarea pentru un viol cu circumstanţe agravante. Dar, în realitate, foarte mulţi agresori scapă pentru că probatoriul nu este suficient, adică nu sunt destule probe pentru a-i condamna. Aici avem din nou o problemă, pentru că, în România, victima poartă sarcina probelor, iar autorităţile judiciare fac prea puţin pentru a colecta probe. Victima trebuie să găsească martori, să vină cu certificate medico-legale, iar dacă s-a spălat şi s-a dus după aceea la medic nu mai are probele biologice. În lipsa certificatului medico-legal şi a martorilor, este cuvântul victimei împotriva cuvântului agresorului şi nu se ajunge la o condamnare”, a precizat Camelia Proca.

Alte Articole

Denise Rifai le trimite pe femei la cratiţă, de Sărbătorile ...

Calendar ortodox 6 mai 2024. Cruce roşie, este pomenit sfântul ...

Un bărbat în vârstă de 31 de ani, din Timișoara, a fost ...

Preşedinta ALEG susţine că foarte multe victime consiliate de asociaţie s-au plâns de modul în care au fost tratate chiar de poliţişti şi ginecologi. „Ni s-au povestit situaţii în care medici ginecologi le-au spus fetelor violate «Tu ţi-ai căutat-o pentru că ai unghiile vopsite», poliţişti care i-au spus victimei «Dar ce căutai la ora aceea singură?». Deci, orice face victima, este ceva prin care şi-a atras asupra ei ceea ce i s-a întâmplat”, a afirmat Camelia Proca.

Camelia Proca mai spune că violul poartă cu el o stigmatizare a victimei, este o tendinţă de blamare a ei, pentru că şi în procesul de recuperare acestea sunt cele mai grave bariere: „Violul este un subiect tabu şi, din păcate, lucrăm fără prea mult sprijin din partea statului şi fără sprijin din partea legislaţiei. Victima are sentimente de culpabilizare şi dacă acestea sunt întărite de ceea ce aude de la cei din jur este cu atât mai dificil să-şi revină. Codul penal include nişte măsuri preventive pe care le poate decide procurorul, dar în foarte mare măsură ţine de interpretare. Sunt lipsuri în legislaţie în ce priveşte măsurile de protecţie pentru victimele violurilor şi ale altor infracţiuni sexuale. Există un studiu comparativ privind ordinele de protecţie în UE care recomandă ca pe parcursul proceselor penale să fie disponibile ordine de protecţie care să-i restricţioneze agresorului accesul la victimă sau la locurile pe care le frecventează victima tocmai pentru a o pune la adăpost de presiuni pentru retragerea plângerii, de hărţuire şi de revictimizare în situaţiile în care cercetarea penală se face cu agresorul în stare de libertate. Pe noul Cod penal, măsurile preventive par să nu funcţioneze în practică. Este problematic faptul că pe un caz de viol victima trebuie să depună plângere ca să fie iniţiată cercetarea penală, nu mai există posibilitatea autosesizării. Noi am făcut apel la autorităţi de un an de zile pentru schimbarea legislaţiei în acest domeniu. Este nevoie de înfiinţarea unor servicii specializate de suport pentru victimele violenţei sexuale, informare, consiliere psihologică, asistenţă juridică, asistenţă medicală de urgenţă. Apoi este ordinul de protecţie sau de restricţie împotriva agresorilor, Foarte importantă este introducerea de protocoale de lucru pentru cazurile de violenţă sexuală în cadrul instituţiilor ce interacţionează cu victimele (poliţie, procuratură), prin care să se evite blamarea victimei, expunerea ei în contactul cu agresorul. De multe ori, victima este pusă să identifice agresorul dintr-un rând de oameni fără să fie protejată de un ecran, ci este lăsată faţă în faţă cu agresorul. Trebuie să se schimbe ceva în atitudinea judecătorilor, în protocoalele de lucru ale poliţiei care instrumentează cazul ca să existe probe şi atunci vor fi mai multe condamnări. Apoi, când un agresor îşi ispăşeşte pedeapsa, este foarte importantă monitorizarea cu seriozitate, pentru că avem foarte mulţi recidivişti pe viol.”

Pe site-ul Institutului Naţional de Medicină Legală sunt publicaţi paşii care trebuie făcuţi de victima unui viol sau a unei perversiuni sexuale. „Dacă ai probleme de sănătate, du-te mai întâi să-ţi îngrijeşti starea de sănătate probabil alterată de agresiunea suferită. În spital anunţă ce ai păţit. Medicii sunt obligaţi să anunţe poliţia care, în cazul în care te vei interna, vor veni să-ţi ia declaraţia în spital. Nu uita să ceri din spital acte medicale care să dovedească faptul că ai fost acolo (pe foi cu antet original, datate, cu ştampila instituţiei şi parafa medicului), precum şi rezultatele de la orice alt tip de investigaţie (radiografie, ecografie etc.) în caz că a trebuit să faci aşa ceva. Dacă trebuie să te internezi urmează indicaţia medicilor şi internează-te, iar apoi, când vei ieşi din spital, caută-ţi dreptatea. Dacă nu ai probleme de sănătate şi îţi mai e şi frică, du-te în primul rând la poliţie, unde vei fri îndrumată ce să faci. În plus, poliţiştii te vor însoţi pentru a face examinarea de constatare a leziunilor traumatice la instituţia medico-legală. Nu uita să ai bani în buzunar, întrucât orice examinare medico-legală este contra cost. În problemele acestea grave, ia obligatoriu legătura cu poliţia şi numai după aceea caută să vii la instituţia medico-legală. Poate ar fi bine să ai şi un avocat care să te consilieze”, se arată pe site-ul INML.